Un medic veterinar examinează un iepure cu rinită.
Nu știi dacă să duci iepurele care tușește la veterinar? Sau nu știi ce să faci în legătură cu problemele respiratorii ale urecheaților tăi? În acest articol vei afla care sunt cele mai importante aspecte pe tema rinitei infecțioase.
Dacă medicul veterinar tratează agenții patogeni bacterieni din timp și în mod specific cu un antibiotic, boala respiratorie se vindecă de obicei rapid. Iepurii suferă doar în cazuri rare de forme severe ale bolii.
Ce simptome au iepurii afectați?
Bacteriile care provoacă infectarea iepurelui afectează în principal tractul respirator. Iepurașii afectați strănută și au secreții nazale lichide sau purulente. Uneori vei vedea această scurgere în blană după ce piepteni iepurele. În cazul în care agenții patogeni afectează și ochii, aceștia se inflamează și conjunctivele se umflă considerabil.
De îndată ce agenții patogeni se deplasează în plămâni sau în urechi, organele pot ajunge la inflamații grave. Acest lucru face ca iepurii să aibă dureri severe și dificultăți de respirație. Tușesc și au adesea febră mare. De regulă, urecheații sunt foarte apatici și își pierd pofta de mâncare.
Diagnosticare: cum poate fi detectată rinita la iepuri?
Iepurele tușește timp de mai multe zile sau observi o secreție nazală puternică, uneori purulentă sau sângeroasă? În acest caz, e timpul ca iepurele să fie examinat de un medic veterinar.
Dacă acesta suspectează că ar putea fi vorba de rinită infecțioasă, va lua un tampon nazofaringian și îl va examina în laborator.
În plus, se poate utiliza un otoscop pentru a determina dacă urechile sunt inflamate. Acest lucru este important deoarece o infecție a urechii este adesea foarte dureroasă.
Veterinarul poate verifica și dacă plămânii sunt afectați ascultând tractul respirator inferior. Dacă da, el va examina mai în detaliu organul cu ajutorul unei radiografii.
Tratament: ce medicamente ajută împotriva rinitei infecțioase?
Pentru a combate infecțiile bacteriene din tractul respirator, medicul veterinar administrează adesea antibiotice. Trebuie efectuată o examinare bacteriană, inclusiv un test de rezistență, înainte de a se administra orice antibiotic.
Pentru a ameliora tusea sau secrețiile nazale, pot fi administrate și expectorante sub formă de tablete. De asemenea, inhalarea cu aburi slăbește mucusul din căile respiratorii. În cazul în care urechile sau tractul respirator inferior sunt inflamate, medicul veterinar îi va administra adesea iepurelui medicamente antiinflamatoare și analgezice.
Există și remedii naturale împotriva rinitei infecțioase?
Un animal care suferă de rinită infecțioasă trebuie neapărat tratat de un veterinar. Cu toate acestea, poți ajuta urecheatul cu remedii naturale, în plus față de tratament. De exemplu, mușețelul, cimbrul sau coada-șoricelului favorizează vindecarea dacă sunt oferite iepurelui ca hrană. Se poate folosi și clasicul ceai de mușețel.
Animalele bolnave suferă, de asemenea, de un simț al mirosului redus. Așadar, oferă-le hrană cu miros deosebit de aromat pentru a îi ajuta să își refacă forțele.
Cauze: ce este rinita infecțioasă?
Rinita infecțioasă (cunoscută și sub numele de rinita contagiosa cuniculi) este o boală infecțioasă contagioasă și bacteriană la iepuri. Urecheații infectați suferă de simptome respiratorii, cum ar fi tusea sau strănutul. Incidența bolii este deosebit de mare în lunile de iarnă.
Cum se infectează iepurii?
Există diverse bacterii care pot duce la apariția rinitei infecțioase. Cei mai comuni agenți patogeni includ:
Pasteurella
Bordetella
Stafilococul
Micoplasmele
Dacă un iepure bolnav strănută, agenții patogeni pătrund în aer sub formă de picături. Odată ce un alt iepure inhalează apoi aceste picături (infecție prin picături), agenții patogeni pătrund în tractul respirator superior. De cele mai multe ori, germenii rămân în nas sau în gât. Cu toate acestea, ei pot coborî de acolo și în tractul respirator inferior, cum ar fi plămânii, și pot duce astfel la o evoluție mai gravă.
Evoluția bolii este influențată de diverși factori. De exemplu, dacă iepurele este slăbit de o altă boală de bază sau dacă trăiește într-o cușcă foarte strâmtă. În aceste cazuri, evoluția bolii infecțioase poate fi accentuată.
Prevenire: cum să-ți protejezi iepurele de rinita infecțioasă
Din păcate nu există încă un vaccin aprobat încă la noi în țară. Pe lângă asta, experții recomandă vaccinarea doar dacă ai un grup mari de iepuri care au probleme persistente cu rinita infecțioasă.
Acest lucru face ca alte măsuri preventive să fie cu atât mai importante. Acordă atenție unei diete echilibrate. O floră intestinală sănătoasă întărește sistemul imunitar al iepurelui. În plus, poți elimina bacteriile care cauzează boli din mediul înconjurător prin curățarea temeinică a cuștii în mod regulat.
Franziska G., Veterinar
M-am format ca medic veterinar la Universitatea Justus-Liebig Gießen din Germania, unde am obținut experiență în diverse domenii, cum ar fi medicina pentru rozătoare și animale mici, animale mari și animale exotice, precum și farmacologie, patologie și igiena alimentației. De atunci, am lucrat ca autor veterinar, precum și la lucrarea mea de doctorat.
Scopul meu este să protejez mai bine animalele de agenții patogeni bacterieni care cauzează boli. Pe lângă cunoștințele mele veterinare, împărtășesc și experiența acumulată în calitate de îngrijitor pentru câinele meu, experiență care mă ajută să înțeleg și clarific temeri și probleme, precum și alte întrebări importante despre sănătatea animalelor.
Sexul iepurilor nu poate fi determinat cu ușurință. Acest lucru se datorează faptului că femelele și masculii arată foarte asemănător. Iată câteva sfaturi pentru a afla în scurt timp sexul iepurelui tău.
Nu degeaba iepurii sunt printre cele mai populare animale de companie din România. Cu toate acestea, nu este ușor pentru mulți oameni să estimeze vârsta drăgălașilor urecheați în baza trăsăturilor externe. Este oare posibilă determinarea vârstei unui iepure?
Toți stăpânii de iepuri ar trebui să fie familiarizați cu digestia iepurilor, deoarece animalele au nevoie de o dietă specială cu hrană bogată în fibre brute (de exemplu, fân), pentru că transportul hranei poate avea loc numai prin ingerarea continuă de hrană. Aportul neîntrerupt de hrană asigură funcționarea constantă a sistemului digestiv. În caz contrar, pot apărea tulburări digestive periculoase.