Dresajul anti-vânătoare în 5 pași

Multe rase de câini au fost înmulțite inițial pentru vânătoare, dar acel instinct de vânătoare poate deveni ușor o problemă în viața de zi cu zi de astăzi. Pot exista consecințe periculoase, dacă patrupedul aleargă după orice iepure sau pasăre și uită toate comenzile. Dar oare ai cum să îl dezveți de a acționa impulsiv la orice stimul? Când e momentul să intervii și cum funcționează de fapt dresajul canin anti-vânătoare?

Dacă patrupedul devine dintr-o dată imposibil de controlat

Indiferent că e vorba de o căprioară, un iepure, o pasăre sau pisica vecinului – unii câini pur și simplu aleargă după tot ce mișcă. Odată ce câinele a prins gustul vânătorii, e inutil să îi faci semne să vină înapoi, să strigi sau să fluieri după el. Plimbarea zilnică cu patrupedul devine o cursă dacă nu mai poți controla acest instinct de vânătoare al său. La urma urmelor, câinele nu pune doar animalul vânat, ci și pe sine și pe alți pietoni în pericol. Poate va alerga în mijlocul unui drum aglomerat din „graba de a prinde prada”. Și chiar dacă nu a reușit să o prindă, unele animale suferă mult timp din cauza consecințelor unei vânători, de exemplu dacă au fost vânate până la epuizare și animalele mamă nu mai pot să aibă grijă de puii lor așa cum trebuie.

Are orice câine instinct de vânătoare?

În timp ce unii câini o iau la fugă încă de când simt mirosul unui animal sălbatic, alții au nevoie de contact vizual cu animalul înainte de a începe vânătoarea. Iar altora nu le pasă nici dacă trece un iepure pe lângă ei. Indiferent din ce „categorie de câini” face parte patrupedul tău, e clar că predispoziția de a vâna e determinată genetic. Instinctul de vânătoare al câinilor se datorează strămoșilor acestora, lupii. Deși câinii domestici din ziua de azi nu mai au nevoie să vâneze pentru a mânca, acest impuls încă există la ei.

Depinde de rasă

În primul rând,  depinde de rasă cât de puternic e acest instinct. Există rase ca Beagle, Brac German, Teckel, Prepelicarul de Weimar, Terier, Basset și multe altele, care au fost crescute special pentru vânătoare. Specialiștii dintre câinii de vânătoare, care erau folosiți fie la fugărit, urmărit sau la pontarea prăzii, au fost creați prin înmulțire selectivă. Însă, la alte rase instinctul de vânătoare a fost neglijat de-a lungul timpului. Golden Retrieverii, Boxerii, Bichonii sau Mopșii sunt priviți astăzi ca fiind câini de familie, care sunt îndrăgiți în mod special datorită comportamentului social bun.

Alte lucruri ce ar putea declanșa instinctul de vânătoare

Dacă și cât de repede este declanșat instinctul de vânătoare al câinelui depinde de genele sale. Dar există și alți factori care îl pot amplifica. Chiar și câini care nu au vânat niciodată pot alerga după un animal sălbatic și pot uita tot ce au învățat într-o secundă. Odată ce au vânat, ei vor arăta acest comportament din nou. Atunci când mergi la plimbare cu mai mulți câini, deseori e suficient dacă un câine din grup are febra vânatului pentru a îi provoca pe toți restul. Ai putea zice că dispoziția e contagioasă. Fluctuațiile hormonale sau un comportament sexual modificat al câinelui pot influența instinctul de vânătoare.

De ce este atât de greu de controlat instinctul de vânătoare?

Indiferent din ce rasă de câini face parte câinele tău, acest instinct poate apărea la orice patruped. Stăpânii tineri de câini, care nu au mai avut o rasă de câini de vânătoare, sunt șocați dacă patrupedul, care stătea atât de liniștit lângă ei, o ia la goană dintr-o dată. E greu să îl oprești odată ce a început urmărirea. Dar de ce este acest instinct atât de puternic încât câinele nu mai ascultă de stăpân? Motivul: hormonii fericirii. Atunci când vânează, sunt eliberate endorfine în corpul câinelui, care îi provoacă o stare de euforie. În general, e suficient să fugă după pradă pentru a avea acest sentiment. Câinii nu au nevoie neapărat ca vânătoarea să fie de succes pentru a experimenta această „intoxicație”. Chiar dacă în acest caz recompensa este de două ori mai mare, alergarea în sine este suficientă pentru majoritatea câinilor din cauza eliberării hormonilor în organism.

Acest sentiment de fericire este atât de puternic încât câinele nu mai e interesat de nimic altceva. Nu prea are ce să facă stăpânul în acest caz. El va alerga după iepure din nou – doar pentru a experimenta acest sentiment încă o dată. Cel mai bine ar fi ca patrupedul să nu mai fie pus vreodată în situația să vâneze, ca să nu cunoască sentimentul de fericire. Din păcate acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut, așa că stăpânii de câini ar trebui să fie pregătiți pentru astfel de situații.

Când este necesar dresajul anti-vânătoare?

E foarte greu să dezobișnuiești câinele de la vânătoare – lucrul care îl face atât de fericit. Mulți stăpâni se uită neajutorați cum iubitul lor patruped scapă și fuge controlat de instinctul lui de vânătoare. Și sunt la fel de ușurați dacă se întoarce nevătămat după o vânătoare nepermisă. Dar frica față de următoarea plimbare devine tot mai mare după fiecare întâmplare. La urma urmelor, ca stăpân de câine, nu ești responsabil doar pentru patrupedul tău, ci și pentru mediul înconjurător și pentru animalele din jurul tău.

Pentru ca patrupedul să nu devină un pericol, majoritatea stăpânilor apelează la lesă. Dar nici măcar o lesă retractabilă, care oferă câinelui destul de mult spațiu, nu e o soluție satisfăcătoare pe termen lung pentru câine sau pentru stăpân. Mai ales pentru că ai nevoie de destul de mult echilibru atunci când un ogar începe să alerge dintr-o dată. De fapt, există câini care nu au cum să își controleze instinctul de vânătoare indiferent de cât îi dresezi și care trebuie ținuți în lesă toată viața. Dar majoritatea câinilor pot învăța să reziste acestui instinct.

5 pași pentru a controla instinctul de vânătoare al câinelui

Pentru a face câinele să renunțe la „hobby-ul” său, trebuie să îl convingi că controlarea impulsului are mai multe consecințe pozitive pentru el decât vânătoarea în sine. El trebuie să învețe că merită mai mult să stea lângă stăpânul său – nu doar pentru că ai câteva gustări în buzunar, ci pentru că poate avea aventuri mai interesante cu tine decât dacă aleargă singur după un iepure speriat. E adevărat că instinctul de vânătoare al câinelui nu poate fi „oprit” complet, dar poate fi transformat într-un comportament care să fie acceptabil pentru noi. Așa că dresajul anti-vânătoare nu este un dresaj prin care câinele este învățat să nu vâneze.

Scopul acestuia este să facă patrupedul mai ușor de controlat. Pentru a putea controla câinele și comportamentul său, dresajul anti-vânătoare este format din diferite exerciții care promit un succes complet la final datorită abordărilor diferite. Dresajul anti-vânătoare poate fi împărțit în următoarele cinci unități:

• Exersarea comenzilor de bază

Un câine, care nu ascultă nici măcar în condiții normale, nu o va face într-o situație de acest fel. Așa că e important ca patrupedul să stăpânească comenzile de bază, cum ar fi „șezi”, „culcat”, „nu”, „la picior” și „stai” pentru ca dresajul anti-vânătoare să aibă succes. În cel mai bun caz câinele a fost educat încă de mic, dar nu îți fă griji: chiar și câinii adulți care au deja obiceiuri proaste, cum ar fi vânătoarea, pot învăța aceste comenzi de bază. Bineînțeles că există rase care sunt mai cooperante decât altele. Dar orice patruped, până și ogarul afgan, copoiul sau câinele lup pot învăța să asculte.

Arată-i câinelui că merită să te asculte. Laudă-l de fiecare dată când are comportamentul dorit, cum ar fi când vine la tine dacă îi spui „la picior”, când se pune jos atunci când îi spui „culcat” sau când te așteaptă cuminte atunci când îi spui „stai”. Mângâie-l, vorbește frumos cu el, dă-i o gustare sau o jucărie, pe care și-o dorește. Exersează comenzile oriunde ați fi: la început în apartament, apoi în propria grădină și ulterior la plimbare. E important ca patrupedul să asculte comenzile de bază în orice situație, chiar și dacă e distras. Vei ajunge la asta cu răbdare, consistență și încurajări pozitive.

• Exerciții de atenție și de întărire a relației dintre voi

Mulți câini par să uite de dresajul lor atunci când au febra vânătorii. Ei se detașează de stăpân, fug și nu mai aud când îi strigi. Pentru a preveni acest lucru, câinele trebuie să învețe să asculte de comenzile tale, chiar și în situații excepționale. Nu e ușor, la urma urmei nu ar trebui să subestimezi toate tentațiile la care este expus patrupedul în timpul unei plimbări prin pădure. Mirosuri, o urmă interesantă sau chiar contact vizual cu prada – toate acestea îi pot distrage atenția. E important ca el să nu uite că ești „liderul haitei” în ciuda tuturor stimulilor senzoriali. Trebuie să fii mereu în centrul atenției sale. Dacă patrupedul se orientează complet după tine, această legătură funcționează ca o lesă invizibilă.

O metodă eficientă pentru a întări legătura dintre om și câine este să recompensezi câinele pentru atenția sa. Caută să mențină contactul vizual cu tine la plimbare, vine după tine când schimbi direcția sau se întoarce după tine dacă ai încetinit? Recompensează câinele de fiecare dată când e atent la tine. Dacă observi că patrupedului nu îi mai stă capul la tine și nu reacționează când te oprești, încearcă să te ascunzi după un pom. Câinele va fi derutat la început și apoi te va căuta. Recompensează-l când te găsește – și asta va întări legătura dintre voi.

• Transformă instinctul de vânătoare în activități la comun

Nu vei convinge un câine cu un instinct puternic de vânătoare că e mai bine să stea cu stăpânul său decât să fugărească prada. Pentru că această recompensă a vânătorii este pur și simplu prea mare, ca să nu mai menționăm că se produc numeroși hormoni ai fericirii în acest proces. E esențial ca patrupedul să învețe că e mai interesant să stea cu tine decât să fugărească un alt animal. Ia nevoile sale în serios și încearcă să îi satisfaci dorința de a căuta, săpa sau alerga în alte feluri. Jocurile de aport, exersarea cu un manechin și, bineînțeles, sporturile canine, cum ar fi Agility, Canicross sau Mantrailing vor face inima oricărui câine să bată mai repede și se vor asigura că patrupedul este activ din punct de vedere fizic și mental.

Câinii care vânează din plictiseală – și aici nu vorbim despre un procentaj mic – se vor opri din vânat atunci când își dau seama că le oferi o alternativă suficient de bună. Evită plimbările plictisitoare pe aceleași străzi și fii creativ: îngroapă o gustare sau o jucărie, pe care să o dezgroape câinele, joacă-te de-a v-ați ascunselea, aruncă bețe, lasă-l să aporteze sau să se urce pe trunchiuri de copac. Fiți o echipă și dovedește-i câinelui că înțelegi ce vrea și că îi poți oferi aceste lucruri – bineînțeles cu regulile învățate înainte. Câinii ce fac parte din rase de vânătoare ar trebui lăsați în mod special să își exprime pasiunea pentru vânătoare. Multe sporturi canine oferă un antrenament potrivit de vânătoare sub forma de Mantrailing sau antrenamente cu manechin, prin care patrupedului îi este permis să își urmeze instinctul de vânător pe drumuri artificiale și într-un mediu sigur.

© disq / stock.adobe.com

• Controlarea impulsurilor

Dresajul anti-vânătoare este vorba și despre controlarea impulsului – la urma urmelor câinele trebuie să învețe să nu cadă pradă impulsului de a vâna. Dar acest comportament controlat contrazice felul său de a fi și duce la frustrare la început. Controlarea impulsului înseamnă și că patrupedul trebuie să fie capabil să facă față frustrării. Și, ca orice altceva, el învață abilitatea de a se controla doar dacă crede că acest lucru merită pentru el. De exemplu, un câine care sare impulsiv la orice vizitator trebuie să învețe că aceasta este o modalitate greșită de a primi atenție. Bagă-l în seamă și laudă-l doar odată ce stă jos cuminte. Funcționează la fel și cu dresajul anti-vânătoare. Odată ce câinele arată că își poate controla impulsurile, el poate spera la o recompensă. Dacă nu aleargă după pradă, ci se uită la ea și așteaptă răbdător să îi dai o comandă, laudă-l și recompensează-l.

Un exercițiu bun pentru controlarea impulsului este să lași câinele să se pună jos întâi cu comanda „culcat” și apoi să arunci un manechin. Dacă sare în sus fără să aștepte comanda ta, ignoră-l. Pe de altă parte, dacă reușește să aștepte și sare doar când îi dai comanda „caută” și îți aduce înapoi manechinul, recompensează-l. Acest exercițiu va funcționa doar dacă patrupedul este relaxat și calm. Un câine care aleargă înainte și înapoi agitat și care este vizibil stresat nu prea va accepta un astfel de antrenament. Du-te la alergat cu el, joacă-te cu el în grădină sau lasă-l să alerge pe lângă bicicletă – va accepta acest exercițiu de controlare a impulsului doar odată ce este obosit și nevoia lui de activitate e normală.

• Exersarea unui semnal de urgență

Pentru a putea da drumul câinelui din lesă în timpul unei plimbări prin pădure, trebuie să poți avea încredere completă că vine înapoi când e chemat. Chiar dacă patrupedul vine mereu la tine când îl chemi în parc, când întâlniți alți câini sau oameni, acest lucru din păcate nu înseamnă că o va face și dacă este pus în fața unui animal sălbatic. Dacă patrupedul se gândește întâi dacă merită să asculte de tine sau să își urmeze impulsul de a vâna, în general tu vei ieși în pierdere. În această situație e nevoie de ceva mai puternic decât comanda uzuală „la picior”. Învață câinele un semnal de urgență, pe care să îl folosești doar în situații excepționale și prin care îi promiți câinelui ceva foarte special, pe care îl primește rar. Poți exersa un astfel de semnal de urgență cu un fluier pentru câini și o gustare specială, de exemplu o bucată de cârnat, pentru care câinele ar face orice, doar să o primească. Exersează venitul la fluier acasă la început și pas cu pas crește factorii externi făcând acest exercițiu în grădină, într-o parcare părăsită și ulterior pe un câmp sau în pădure. Imediat ce câinele vine la tine când ai fluierat, recompensează-l cu „super-gustarea”. Bineînțeles că nu ar trebui să repeți acest exercițiu prea des, în caz contrar recompensa specială ar putea deveni în curând mai puțin specială și își pierde atractivitatea. Odată ce a învățat cu succes semnalul de urgență, folosește-l doar în situații de urgență și nu la plimbările obișnuite. Dacă își păstrează efectul atrăgător, ai șanse mari ca patrupedul să te asculte chiar dacă vânează un animal sălbatic.

Cât de eficient este dresajul anti-vânătoare?

Un dresaj anti-vânătoare eficient necesită multă muncă. Nici un dresor din lume nu poate opri complet instinctul de vânătoare al unui câine de la o zi pe alta. E nevoie de răbdare, consistență și empatie pentru a convinge câinele că e mai bine să renunțe la iubita lui pradă. Mereu vor fi obstacole și în timp ce unii câini învață să facă față impulsului după doar câteva săptămâni, alții au nevoie de o viață întreagă pentru a face asta. La urma urmelor cât de eficient va fi dresajul nu depinde doar de tine, ca dresor, ci și de câine, de experiențele sale și de mediul în care vă antrenați. Dacă ești un stăpân de câine fără experiență sau ai o rasă de vânătoare pentru prima dată, te-ar putea ajuta să mergi la un curs de dresaj anti-vânătoare și să ceri părerea unui profesionist. Poți merge, de exemplu, la școli de dresaj, cluburi pentru sporturi canine sau asociații specifice rasei.

Indiferent ce metodă alegeți tu și câinele tău: nu renunța! Nu uita de ce dresezi de fapt câinele: ca să vă puteți plimba relaxați fără lesă și ca să formați o legătură strânsă pe viață! Și în plus: chiar și câinii pasionați de vânătoare pot învăța că viața le poate oferi mult mai multe decât vânătoarea!

Descoperă oferta noastră de echipamente pentru Sport & Dresaj canin!