© Cavan / stock.adobe.com
Câinii Bernedoodle iubesc să meargă în aventuri prin natură.
Bernedoodle sunt niște blănoși pufoși care ies în evidență oriunde. Ei sunt niște câini de designer, adică descendenți a doi câini de rasă pură care au fost împerecheați intenționat unul cu celălalt. Bernedoodle este o combinație între Pudel și Ciobănesc de Berna.
Din punctul de vedere al iubitorilor de câini de designer, se dorește o combinație cât mai echilibrată între Ciobănescul de Berna și Pudel atunci când vine vorba de aspectul unui Bernedoodle.
Dar uneori natura le pune bețe în roate: patrupedul arată aproape ca un Pudel, iar genele Ciobănescului de Berna nici nu se observă – sau invers.
Dimensiunea câinelui Bernedoodle depinde foarte mult de Pudelul părinte: o încrucișare cu un King Pudel va avea ca rezultat pui cu o înălțime la greabăn între 45 și 58 cm. Dacă Pudelul a fost mai mic, Bernedoodle va fi și el la fel de mic.
Alte trăsături ale acestor patrupezi sunt:
Istețimea Pudelului combinată cu bunătatea Ciobănescului de Berna – sună bine? Sigur că da! Cu toate acestea, nu toți câinii Bernedoodle corespund acestui ideal în ceea ce privește caracterul.
Unii – pornind de la Pudel – au tendința de a vâna sau sunt mai vioi decât se așteaptă stăpânii lor. Ambele rase ale părinților sunt adevărate iubitoare ale naturii – chiar dacă Pudelul are reputația unui câine de poală răsfățat. Acestor câini le place să fie afară și să se plimbe pe orice vreme.
Majoritatea patrupezilor sunt prietenoși cu oamenii și animalele, deși unii dintre ei rămân oarecum distanți față de străini. Ca în cazul oricărui câine, dresajul necesită mult timp. Dar în majoritatea cazurilor un Bernedoodle poate fi dresat cu ușurință și de începători.
Bineînțeles că nu numai genele sunt importante pentru caracterul animalelor, ci și fazele de socializare și de formare. Un crescător responsabil acordă o mare importanță acestui aspect.
În ciuda aspectului drăguț de ursuleț de pluș, nu trebuie să subestimezi cerințele de îngrijire și de creștere ale unui Bernedoodle.
Îngrijirea blănii unui Bernedoodle este solicitantă. Blana multor câini este lungă și ondulată. Prin urmare cel mai bine este să îți obișnuiești patrupedul cu sesiunile de toaletare încă de când este mic.
Cu cât are mai multe bucle, cu atât mai puțin păr va lăsa. Dar acest lucru nu face ca îngrijirea să fie mai ușoară: dacă blana nu cade, va fi nevoie să îl tunzi în mod regulat. Poți face acest lucru singur sau poți duce câinele la un frizer pentru câini la fiecare trei luni.
Dacă blana este prea lungă, ea poate avea tendința de a se încâlci. Asta înseamnă de obicei că vei avea multă murdărie în casă. Plus că un Bernedoodle neîngrijit nu se simte bine în pielea sa – și începe rapid să miroasă urât.
Urechile lăsate ale patrupedului trebuie și ele controlate regulat. În cazul unor câini e nevoie să le tunzi părul din urechi. Cel mai bine este să ceri sfatul medicului veterinar în acest sens.
În magazinul online zooplus vei găsi tot ce ai nevoie pentru îngrijirea blănii Bernedoodle-ului tău.
Se potrivește Bernedoodle-ul într-o familie? Sigur că da! Atât Pudelul, cât și Ciobănescul de Berna se înțeleg bine cu copiii. Cu toate acestea încearcă să nu lași niciodată copiii mici nesupravegheați cu patrupedul.
În general acești câini metiși se împrietenesc rapid și cu pisicile. Acest lucru este valabil mai ales pentru câinii care au avut un contact pozitiv cu pisicile când erau mici.
Bernedoodle nu este un câine de oraș și are nevoie de mult timp în aer liber în fiecare zi pentru a se simți confortabil. Dacă trăiești la oraș, ar trebui să poți să-i oferi patrupedului o grădină proprie și plimbări lungi prin parcuri.
© theserhat / stock.adobe.com
Nivelul de energie al unui Bernedoodle poate varia foarte mult: Pudelul este un câine sportiv, în timp ce Ciobănescul de Berna preferă să o ia mai ușor.
În ceea ce privește activitățile preferate, depinde foarte mult dacă Bernedoodle seamănă mai degrabă cu un Ciobănesc de Berna sau cu un Pudel. Următoarele se aplică ambilor „blănoși”: poți planifica excursii și drumeții lungi împreună cu patrupedul fără probleme.
Majoritatea câinilor Bernedoodle sunt potriviți pentru diferite tipuri de dresaj, cum ar fi ca și câini salvamontiști sau de terapie. De asemenea se vor bucura dacă îi duci la Mantrailing și la alte activități de adulmecare.
Depinde de tipul de corp și de caracterul fiecărui câine dacă Agility sau sporturile rapide sunt potrivite sau nu. Totuși, dacă patrupedul tinde să aibă trăsăturile unui Ciobănesc de Berna, articulațiile sale au nevoie de antrenament de rezistență. Având în vedere că Pudelilor le place să învețe lucruri noi, poți să încurajezi și să provoci mulți Bernedoodle cu antrenamentul cu clicker sau cu jocuri de inteligență, de exemplu.
Una dintre cele mai frecvente probleme la Bernedoodle se datorează structurii diferite a blănii părinților. De aceea unii câini au tendința de a avea probleme de piele.
Sănătatea câinilor depinde și de sănătatea părinților acestora. Sănătatea câinilor de rasă mixtă depinde, de asemenea, de sănătatea părinților lor. Spre deosebire de creșterea serioasă a câinilor cu Pedigree, părinții câinilor de designer nu trebuie neapărat să fie supuși la teste înainte de a fi folosiți pentru reproducere. Cu toate acestea crescătorii responsabili își examinează câinii pentru depistarea bolilor ereditare.
Crescătorii ar trebui să se asigure că părintele Pudel nu suferă de displazie de șold și de atrofie progresivă a retinei.
Și Ciobănescul de Berna poate avea o predispoziție la displazie de șold, motiv pentru care crescătorul ar trebui să examineze șoldurile câinelui înainte de a îl folosi pentru reproducere. De asemenea ar fi utile testele genetice pentru mielopatie degenerativă, o boală neurologică frecventă la Ciobăneștii de Berna.
Cea mai mare problemă legată de sănătatea Ciobănescului de Berna este histiocitoza malignă. Aceasta este o boală tumorală care scurtează masiv speranța medie de viață a rasei, deoarece mulți câini sunt afectați.
Crescătorii responsabili de Ciobănești se străduiesc să găsească și să împerecheze câini care nu moștenesc boala prin intermediul unei valori genomice de reproducere. Totuși, fără o cunoaștere precisă a strămoșilor și a liniilor, această valoare nu poate fi determinată. De aceea e nevoie de multe cunoștințe pentru creșterea Ciobăneștilor de Berna – chiar și atunci când e vorba de rase hibride.
Bernedoodle au o speranță de viață medie de șase până la doisprezece ani. Această marjă mare se bazează, printre altele, pe faptul că Ciobăneștii de Berna au o speranță de viață mult mai mică decât Pudelii.
Având în vedere că Bernedoodle este un câine de designer, nu există crescători recunoscuți de FCI. Acest lucru aduce unele dezavantaje: nu se obțin Pedigree-uri certificate, iar crescătorii nu sunt controlați de o asociație.
Aceștia nu folosesc întotdeauna părinți de rasă pură. Chiar dacă o fac – amatorii își dau seama cu greu cât de tipice sunt animalele respective și dacă sunt cu adevărat potrivite pentru reproducere. Prin urmare, este dificil să găsești un crescător de încredere.
Nu te lăsa păcălit de crescătorii care vând metiși la prețuri de 1000 de euro sau chiar mai mult. Un hibrid de Pudel și Ciobănesc de Berna se vinde în mod normal la un preț acceptabil între 600 și maximum 900 de euro.
Asigură-te și că crescătorul nu dă cățeii înainte ca aceștia să aibă nouă săptămâni și că sunt deparazitați, vaccinați și cu cip atunci când sunt predați.
Cauți un câine mare și drăgălaș, care nu lasă păr, este inteligent și are o speranță de viață lungă? Nicio problemă: o alternativă bună la Bernedoodle este Pudelul.
Dacă îți trec prin cap gânduri precum „câine de bunici”, „câine răsfățat” și imagini cu coafuri ciudate, aruncă o privire la un Pudel pe terenul de sport și încearcă să cunoști mai bine câțiva Pudeli.
Câinii de la adăpostul de animale sunt o alternativă excelentă la un câine de designer. Aici vei găsi numeroși metiși prietenoși care își caută un cămin nou.
© Daniel / stock.adobe.com
Pudelul este cea mai veche dintre cele două rase de câini și provine din câinii de apă care erau folosiți în toată Europa pentru a vâna păsări. Ciobăneștii de Berna au fost crescuți ca rasă pură începând cu 1907. Inițial ei erau niște câini foarte versatili, folosiți pentru pază, turmă și împingerea încărcăturilor în cantonul elvețian Berna.
Bernedoodle a apărut odată cu câinii de designer care au devenit la modă în ultima vreme. În acest caz, „crescătorii” împerechează în mod deliberat doi câini de rasă diferită pentru a le combina caracteristicile pozitive. Printre hibrizii populari se numără Labradoodle, Cockapoo sau Goldendoodle.
Din punctul de vedere al vânzătorilor, denumirile ce conțin termenul „doodle” sunt adesea doar o strategie inteligentă pentru a vinde metiși la un preț ridicat. Cu toate acestea acești patrupezi au mult farmec. Dacă au fost bine educați și crescuți cu dragoste, ei sunt niște câini prietenoși și simpatici. Dar aspectul lor drăguț nu trebuie să ascundă faptul că îngrijirea necesită mult timp, iar nivelul de energie al câinilor este greu de anticipat.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
