Bullmastiff este una dintre cele mai noi rase de câini din lume. În timp ce gigantul puternic le făcea viața grea braconierilor în țara sa de origine, Anglia, patrupedul loial și iubitor de copii este ținut astăzi în principal ca și câine de familie. Cu toate acestea, Bullmastiff-ul este listat ca și câine periculos în unele zone ale lumii.
© Roxana/stock.adobe.com
Bullmastiffi pe un background alb
Bullmastiff este o rasă de câini relativ tânără. Începuturile sale datează din secolul al 19-lea, istoria sa putând fi trasată cu certitudine. Spre deosebire de multe rase de câini mai vechi, care s-au dezvoltat în urma unor încrucișări „accidentale” în Antichitate sau în Evul Mediu, Bullmastiff a fost crescut intenționat încă de la început. Prin încrucișarea unui Mastiff Englez de linie veche cu un Bulldog Englez de linie veche, vânătorii englezi din secolul al 19-lea sperau să creeze câinele de pază ideal pentru a-i proteja pe ei și vânatul împotriva braconierilor.
Deși braconajul era pedepsit cu moartea la acea vreme, mulți oameni îl considerau drept ultima lor soluție. Creșterea sărăciei sociale și disperarea tot mai mare a braconierilor au făcut ca situația paznicilor, care trebuiau să apere rezervele de vânat ale proprietarilor, să devină tot mai periculoasă. Pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, care îi amenința în cazul în care erau prinși de un paznic de vânătoare, unii braconieri nu s-au ferit nici măcar de crimă. Rasele mari de câini de vânătoare, cum ar fi Ogarul Irlandez, pe care paznicii de vânătoare le-au folosit inițial pentru a prinde braconierii, nu și-au îndeplinit sarcina prevăzută, așa cum se spera. Câinii extrem de dornici de vânătoare îi răneau adesea pe braconieri atât de grav, încât unii dintre ei mureau în urma atacului câinilor. Prin urmare, o execuție publică, menită să descurajeze alți braconieri, nu mai putea astfel avea loc. Așa că s-a făcut apel la un câine mare și puternic care să acționeze în liniște și cu curaj, dar într-un mod foarte controlat, pentru a prinde braconierii cât mai nevătămați posibil. Prin încrucișarea dintre Mastiff (cca. 60 %) și Bulldog englez (cca. 40 %), acest obiectiv părea să fie curând atins. Mulțumită selecției specifice, a fost creat un câine de pază excelent, care avea toate caracteristicile dorite. Odată cu încrucișarea ulterioară cu Copoiul, simțul mirosului și, prin urmare, capacitatea de urmărire a „câinelui de noapte al vânătorului” („Gamekeeper’s Nightdog“), așa cum a fost denumită inițial rasa de câini, a fost îmbunătățită considerabil.
În ajunul Crăciunului din 1924, noua rasă a fost recunoscută oficial de English Kennel Club cu numele „Bullmastiff”. Noul nume al rasei a rezultat din combinarea celor doi strămoși ai săi, Mastiff Englez de linie veche și Bulldog Englez de linie veche.
Odată cu îmbunătățirea structurii sociale și cu schimbarea generală a proprietății engleze în secolul al 20-lea, Bullmastiff-ul nu a mai fost cerut ca câine de pază pentru vânători. Cu toate acestea, datorită aptitudinilor sale deosebite de câine adulmecător și a aspectului său amenințător, el a devenit în scurt timp „câinele polițist” englez. Câinele de serviciu multifuncțional a devenit curând foarte popular și în rândul autorităților americane. În țara sa de origine, Anglia, precum și în multe alte țări, Bullmastiff-ul loial și de încredere a ajuns, de asemenea, un câine de companie și de familie apreciat.
Cu o înălțime la greabăn de până la 69 cm și o greutate corporală de până la 60 kg la masculi, Bullmastiff-ul este fără îndoială un câine mare și masiv. În ciuda constituției lor robuste și a greutății considerabile, câinii din această rasă nu par niciodată greoi. Dimpotrivă, corpul lor musculos impresionează prin forță și manevrabilitate. Acest aspect impunător este accentuat de forma pătrată a craniului, conturată de urechile înalte, pliate în spate și în formă de V.
Fruntea Bullmastiff-ului este lipsită de riduri atunci când este în repaus. Cu toate acestea, de îndată ce îi stârnește interesul ceva, fruntea i se încrețește semnificativ. Aceste riduri caracteristice ale frunții, care le indică în tăcere părinților animăluțelor că s-a întâmplat ceva remarcabil, au devenit acum semnul distinctiv al acestei tinere rase de câini.
În ceea ce privește culoarea, Bullmastiff-ul poate avea nuanțe de roșu, castaniu sau cafeniu. Toate exemplarele de Bullmastiff au în comun botul negru, care devine mai deschis spre ochi și completează aspectul caracteristic al craniului său remarcabil. Nu mai puțin impresionant este gâtul său extrem de musculos, care este aproape la fel de mare ca și capul său. Pieptul său lat se întinde adânc între picioarele anterioare drepte, foarte depărtate. În timp ce marcajele albe nu sunt de dorit conform standardului FCI, cel puțin unul este permis pe pieptul mândru.
© Roxana/stock.adobe.com
Nu există nicio îndoială că acest câine mare și puternic inspiră teamă multor oameni. Privirea sa atentă și constituția sa puternică și grea stau mărturie pentru trecutul său de câine de pază, pe care este mai bine să nu îl provoci. Din fericire, însă, Bullmastiff-ul de astăzi are un prag de stimulare foarte ridicat, ceea ce garantează că nu va ataca niciodată oameni sau animale fără motiv. Această caracteristică, combinată cu o bună socializare și un dresaj consecvent de când e mic, face din Bullmastiff un câine foarte calm, liniștit și adaptabil, care poate fi ținut cu ușurință într-o familie cu copii în aceste condiții. În ciuda mărimii sale, este docil și blând cu copiii. Datorită nervilor săi puternici și încrederii în sine pronunțate, nu este aproape niciodată provocat de alți câini în timpul plimbărilor sale zilnice. Lătratul frecvent sau nervos iese din discuție pentru această rasă de câini. În timp ce afară este un câine vioi, energic și jucăuș, se poate bucura la fel de mult de pace și liniște între cei patru pereți ai casei sale. Preferă să-și petreacă orele în care părinții săi îl lasă singur acasă dormind.
În ciuda temperamentului echilibrat și binevoitor, un Bullmastiff are și o latură mai degrabă independentă. Uneori îi ia ceva timp să îndeplinească ordinele omului său. Și când vine vorba de ordine care sunt inutile în ochii săi, calmul său se poate transforma uneori în încăpățânare. În orice caz, nu te poți aștepta la supunere absolută din partea unui astfel de câine. Acest lucru se datorează cu siguranță și faptului că această rasă de câini este dificil sau imposibil de subordonat. Inteligența și capacitatea lor de a judeca situațiile cu viteza fulgerului fac din Bullmastiff un partener egal. Cu toate acestea, ei sunt foarte apropiați de familia lor și îi sprijină cu loialitate în orice situație. În ciuda încrederii lor în sine, sunt întotdeauna blânzi, prietenoși și extrem de afectuoși cu părinții lor.
În schimb, Bullmastiff-ul este inițial sceptic și distant față de străini. Datorită percepției sale rapide, el poate, de obicei, să recunoască în mod fiabil intențiile unei persoane. Primește în familia sa oaspeți inofensivii și pașnici forte repede. Pe de altă parte, posibilii intruși învață repede că este mai bine să nu se pună cu adevăratul „stăpân al casei”. Conform standardului FCI, „curajul, vitejia și apărarea sa împotriva intrușilor” sunt, de asemenea, legendare. Instinctul de protecție pronunțat al Bullmastiff-ului este înnăscut și nu necesită încurajare suplimentară. La fel ca instinctul lor de protecție, simțul de alertă nu trebuie antrenat, deoarece această rasă de câini se naște cu un simț al mirosului și al auzului foarte bine dezvoltate.
Din punct de vedere vizual, fizic și mental, un Bullmastiff are în mod natural tot ceea ce îl face un excelent câine de pază și supraveghere. Fapte care l-au transformat într-un câine de categoria 2 (presupus periculos) în unele zone ale lumii. Prin urmare, necesită o socializare și un dresaj din timp de către un om cu experiență, pentru a scoate în evidență natura sa calmă și binevoitoare și pentru a scăpa de imaginea câinelui de luptă, care cu siguranță nu face dreptate acestui prietenos și versatil patruped.
O mare parte din popularitatea mondială a Bullmastiff-ului s-a datorat crescătorului S. E. Moseley alături de canisa sa „Farcroft”. Masculul său fondator „Farcroft Fidelity” este considerat astăzi unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai rasei Bullmastiff. Datorită calmului, pragului ridicat de stimulare și încrederii în sine, Bullmastifful a fost apreciat ca și câine de lucru în sectoarele poliției, urmăririi, ghidării și salvării. Moseley, primul președinte al „Clubului național al câinilor de poliție Bullmastiff”, a recunoscut că fiabilitatea și bunătatea câinilor îi făceau ideali și pentru a fi folosiți ca și câini de familie. În 1925, a început să crească un câine de familie și de expoziție plecând de la câinele de pază pur. După cel de-al Doilea Război Mondial, rasa Bullmastiff a ajuns în cele din urmă în Germania, unde este crescută începând cu mijlocul anilor șaptezeci. Anglia, țara de origine a Bullmastiff-ului, este încă responsabilă pentru standardul de creștere.
Societatea care se ocupă cu Bullmastiffi din cadrul clubului german „Club für Molosser e. V.” (VDH) are în prezent peste 300 de membri, dintre care 15 sunt recunoscuți ca și crescători de Bullmastiff. Clubul impune cerințe ridicate câinilor autorizați pentru reproducere. Numai puii care respectă pe deplin standardul rasei în ceea ce privește caracterul și aspectul pot fi utilizați ulterior ca animale de reproducție. „Judecătorii” de reproducție din cadrul VDH acordă, de asemenea, o mare importanță sănătății animalelor pe care le aleg. Prin urmare, Bullmastiff-ul este considerat, în general, o rasă destul de sănătoasă, cu un număr ușor de gestionat de boli specifice rasei. Ca și în cazul altor Molossoizi mari, din care face parte rasa Bullmastiff, există o tendință de a suferi probleme ale articulațiilor șoldului, precum și alte boli ale sistemului locomotor și boli ale mușchiului cardiac.
Un Bullmastiff poate ajunge la vârsta de 10-12 ani dacă este crescut într-o manieră adecvată speciei și hrănit cu o dietă sănătoasă.
© Roxana/stock.adobe.com
Indiferent de rasă, toți câinii au nevoie de o dietă bogată în carne și săracă în cereale. Hrana pentru câini trebuie selectată în funcție de greutatea, vârsta și caracteristicile speciale ale animalului: un câine senior, de exemplu, are nevoie de o alimentație diferită față de un câine adult, deoarece odată cu vârsta apar multe schimbări. În caz de îndoială, medicul veterinar te poate ajuta. La Bullmastiff, excesul de greutate trebuie evitat cu orice preț, deoarece pe termen lung pune la încercare articulațiile și inima. Așadar, asigură-te că-i oferi o dietă sănătoasă și echilibrată. Gustările pentru câini trebuie oferite doar cu moderație. În plus, animăluțul trebuie să aibă mereu la dispoziție o cantitate suficientă de apă proaspătă.
Pe lângă hrana uscată și umedă convențională, BARF(hrană crudă adecvată biologic) este, de asemenea, o opțiune. Câinele este hrănit predominant cu carne crudă, în conformitate cu dieta sa originală. În plus, patrupezii au nevoie de o anumită cantitate de organe comestibile, legume, vitamine și minerale. Începătorii ar trebui să se informeze temeinic înainte de a se decide în favoarea dietei BARF. Dacă patrupedul tău primește o cantitate greșită de ingrediente, pot apărea deficiențe nutriționale care pun în pericol sănătatea câinelui. Cel mai bine este să ceri sfatul medicului veterinar, care îți poate oferi informații despre nutrienții specifici de care are nevoie câinele.
Îngrijirea Bullmastiff-ului este extrem de ușoară. Datorită blănii sale scurte, netede și mulate, periajul ocazional este singurul lucru necesar pentru a scăpa de murdăria provenită din plimbările lungi în aer liber.
Un motiv în plus pentru ca părinții unui Bullmastiff să petreacă mai mult timp cu dresajul. Natura neconvențională a acestui „câine încăpățânat”, dimensiunea sa puternică și, nu în ultimul rând, faptul că în unele țări este clasificat ca animal potențial periculos, necesită un dresor cu experiență care să îi ofere câinelui său un dresaj iubitor, dar consecvent. În cel mai bun caz, dresajul începe imediat după naștere de către mama câinelui și crescător și este continuat de noul părinte al animăluțului pe tot parcursul vieții câinelui. Antrenamentul de obediență clasică este o bună completare a dresajului. Această formă de „muncă” este adesea mai distractivă pentru foștii câini de serviciu decât plimbările lungi. Datorită nevoii lor moderate de a se mișca, acești patrupezi calmi pot fi ținuți și în apartamentele din oraș, în ciuda dimensiunilor lor. Cu toate acestea, fiecare Bullmastiff trebuie să iasă afară o dată sau de două ori pe zi pentru a fi stimulat pe deplin.
La urma urmei, un câine care este stimulat fizic și mental în acest fel va urma și comenzile și ordinele părinților săi cu mai multă bunăvoință. Cu un dresaj adecvat și recompense suficiente, fostul câine de pază și de poliție va deveni un membru al familiei afectuos și prietenos, care nu numai că își va proteja oamenii în mod fiabil, dar le va fi alături cu loialitate pentru tot restul vieții sale.
Îți place Bullmastiff-ul? Atunci s-ar putea să fii interesat și de aceste rase de câini:
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
