© nspooner / stock.adobe.com
Ciobănescul German este un câine de serviciu si de familie care este folosit in întreaga lume.
Iată una dintre cele mai răspândite rase de câini utilitari din lume: un Ciobănesc German este perfect și pentru viața în familie, datorită dorinței sale de a învăța și a caracterului prietenos față de oameni. Probabil l-ai mai întâlnit și sub denumirea de Lup Alsacian sau, simplu, câine-lup.
Nu prea există vreun alt câine de rasă care să fie folosit în atât de multe moduri diferite ca Ciobănescul German.
Fiind inițial folosit drept câine de turmă, astăzi Ciobănescul German este câine de serviciu și protecție în poliție, armată și autoritățile vamale, precum și câine salvamontist și de terapie, de căutare în avalanșe și câine ghid pentru persoanele nevăzătoare.
Ciobănescul German este cea mai cunoscută rasă de câini de serviciu, atât în țara sa natală, cât și în întreaga lume.
Nici un om și nici o mașinărie nu poate înlocui acest câine curajos, perseverent și încrezător. Motivația, rezistența și încrederea sa în sine sunt legendare.
Datorită inteligenței sale, a abilității de a învăța și a dorinței enorme de a munci, el acceptă orice provocare nouă cu viteza luminii, fiind potrivit pentru aproape orice sarcină pe care i-o dai.
Chiar mai mult, Ciobănescul German este foarte sociabil cu oamenii. El va fi mereu loial și devotat stăpânului său. Prin urmare, combinația de rezistență, instinct de muncă, independență și ușurință de a fi controlat, face ca rasa Ciobănesc German să fie atât de îndrăgită și potrivită în cele mai diverse domenii de utilizare.
© milanvachal / stock.adobe.com
Loialitatea și încrederea sa în oameni au făcut ca Ciobănescul German să fie un câine de familie îndrăgit. De fapt, acest patruped – cu condiția să fie ascultător și să facă suficientă mișcare – este un partener minunat, foarte potrivit pentru viața în familie. Un Ciobănesc German corect socializat este foarte atașat de copii și tolerează bine alte animale. Însă o condiție pentru viața în familie este ca acest câine activ să fie stimulat fizic și mental.
Câinii care nu au suficientă activitate și a căror dorință de a face mișcare nu este luată în considerare, dezvoltă obiceiuri proaste, care nu ar trebui să existe în principiu la un câine echilibrat. Ei devin agitați și alerți și sunt greu de controlat în viața de zi cu zi. Pe de altă parte, Ciobăneștii Germani stimulați fizic și mental sunt o bucurie pentru orice familie: partener de joacă, tovarăș la sport și un paznic incredibil de loial.
Cu o înălțime între 60 și 65 cm la masculi și 55 și 60 cm la femele, Ciobănescul German face parte din rasele de câini de talie medie până la mare. Corpul bine proporționat îi reflectă viața de câine utilitar. Ciobănescul German este puternic și mușchiulos, însă are mereu un aspect atletic și agil. Orice tendință de stângăcie este respinsă. El are un mers expresiv și puternic, acesta fiind o dovadă a rezistenței sale enorme.
Capul în formă de V, care este în proporție armonioasă cu corpul, se termină cu un nas drept și mereu de culoare neagră. El își impresionează adversarul printr-o mușcătură în foarfecă, formată din 42 de dinți. Urechile ridicate, precum și ochii întunecați și ușor în diagonală îi oferă Ciobănescului o expresie mereu atentă și în alertă.
Pentru o perioadă lungă de timp, standardul FCI – listat sub numărul 166 în grupa câinilor de turmă și de cireadă, permitea doar câinii cu păr scurt. Blana trebuia să fie dreaptă și fermă, fiind susținută de un substrat des, care protejează câinele de zăpadă, ploaie și frig.
Blana lungă a fost inclusă în standardul FCI abia în 2008. Stratul lung și moale din exterior nu stă lipit de corp, ci formează coame blănoase pe urechi, picioare și coadă. Gâtul blănos are o coamă caracteristică. Culorile blănii scurte sau ale celei lungi sunt negru cu maro, galben sau cu marcaje gri ușoare, negru sau gri solid sau gri cu marcaje maro.
Deși apar ocazional pui Ciobănești Germani albi, standardul FCI a respins culoarea încă din 1933. Clubul pentru Ciobănești din America, care este responsabil pentru standardul Clubului Chinologic American, a implementat aceeași regulă începând cu 1968. Singura excepție astăzi este „Clubul Chinologic Canadian”, care încă acceptă câinele Ciobănesc German alb în registrul său.
Din 2011 FCI a listat „Ciobănescul Alb” ca o rasă independentă sub numele de „Berger Blanc Suisse” (Ciobănesc Elvețian Alb). Însă puii de Ciobănești Albi nu pot fi împerecheați cu câini elvețieni și prin urmare nu pot fi înregistrați ca atare.
© Karola / stock.adobe.com
În principiu, Ciobănescul German a ajuns să fie tot mai mare și mai masiv în decursul împerecherii sale. Criticii se plâng că forma sa nu mai are nimic în comun cu tipul originar, care era mult mai ușor, mai puțin masiv, dar mai agil și mai flexibil. Disputa dintre crescători a dus în final la faptul că astăzi se face o distincție între două linii de Ciobănesc German: linie de show (cu un aspect un pic mai masiv și spatele lăsat în jos) și linie de lucru (preferă un câine mai ușor și pune mai multă valoare pe caracteristicile unui câine serviciu bun).
Împărțirea Germaniei după cel de-al Doilea Război Mondial a afectat și înmulțirea Ciobănescului German. S-au format linii independente de înmulțire. În vest, era predominant aspectul tipic al Ciobănescului German în stilul Comisarului Rex, în timp ce în est se punea accent pe menținerea caracteristicilor câinilor de serviciu, precum și un colorit mai întunecat.
Ciobănescul din Germania de Est este caracterizat printr-un aspect atletic, culori bogate și un cap puternic. Și spatele drept este caracteristic acestuia. El poate fi negru, negru cu maro, gri maroniu și gri maroniu încețoșat. În Germania s-a ajuns și la o limitare a displaziei de șold printr-o selecție atentă. Din păcate, mai pot fi întâlnite doar câteva animale din această linie pură în ziua de astăzi, motiv pentru care înmulțirea va fi tot mai grea în viitor.
Dacă decizi să îți iei un pui de Ciobănesc German, gândește-te din timp la îngrijirea și nutriția sa, precum și la întreținere. Acesta este în primul rând un câine utilitar, prin urmare acesta va dori să fie „folosit” de către familie. Suficientă activitate mentală și fizică este esențială pentru câine și pentru a avea o viață armonioasă împreună. Ca stăpân de câine Ciobănesc German ar trebui nu doar să ai dorința și timpul pentru plimbări lungi și ieșiri cu bicicleta, ci și să cauți o activitate potrivită pentru patruped, care va fi dornic să învețe și să facă mișcare – eventual sub forma unui sport canin sau antrenament.
Datorită versatilității sale, Ciobănescului German îi face plăcere să facă aproape orice tip de sport canin, de la Agility, la Dogdancing și Obedience. Nasul său excelent îl face să fie perfect pentru tracking sau Mantrailing. Se recomandă și antrenamentele pentru câini salvamontiști, de protecție sau de turmă – chiar și pentru câinii de familie. Indiferent de activitatea sportivă și mentală, pe care o alegi, vei observa rapid urmări pozitive pentru câine și pentru relația dintre voi doi.
Câinii care își antrenează atât mintea, cât și corpul, pot să se bucure mai bine de perioadele de odihnă și recuperare și sunt mai receptivi la dresaj. Dacă oferi suficient timp antrenamentului și activității Ciobănescului, vei fi recompensat cu un câine de familie extrem de prietenos, atletic, rezistent, ușor de dresat și loial.
Tocmai ai adus în casa ta un Ciobănesc German pui? Învață care sunt elementele de bază în dresajul canin.
Pe lângă un regim sănătos și o întreținere adecvată speciei, dezvoltarea câinelui include și îngrijirea patrupedului. Blana unui câine-lup este destul de ușor de îngrijit, deși e nevoie de periere regulată pentru a-i menține o structură sănătoasă. Pentru mai multe sfaturi, citește articolul nostru despre îngrijirea blănii câinelui.
Deparazitările și vaccinurile regulate la veterinar sunt și ele esențiale. Fii atent la urechile, ochii și ghearele câinelui. Acestea trebuie curățate și tăiate din când în când, precum și verificate ocazional de veterinar pentru a identifica posibilele schimbări.
Odată cu răspândirea tot mai mare a rasei, numărul de boli tipice a crescut din păcate. De exemplu „displazia de șold”, întâlnită la multe rase de câini, a fost diagnosticată pentru prima dată la un Ciobănesc German. O altă boală a articulațiilor cu care rasa s-a luptat de-a lungul timpului, este „displazia de cot”, precum și „stenoza degenerativă de canal lombar”, care duce la simptome de paralizie. Pe lângă asta, bolile de ochi și alergiile sunt mai frecvente la acești câini.
Nivelul de activitate al câinelui determină și ce tip de hrană este potrivită pentru acesta. E clar că un Ciobănesc German care „este pus la muncă” pentru mai multe ore pe zi și face multă mișcare, va avea nevoie de mai multe calorii decât un câine de familie care are timp să se odihnească când vrea el. În principiu toți câinii – indiferent de rolul lor – au nevoie de proteine, minerale și vitamine pentru o dezvoltare sănătoasă.
Cea mai importantă sursă de proteine pentru câini este carnea, care ar trebui să reprezinte circa 70% din regimul patrupedului și pe care i-o poți da sub formă de mâncare completă, mâncare gătită acasă sau crudă (cuvântul cheie aici este „BARF”). Se recomandă un conținut de circa 20-30% legume și fructe, pentru a îi oferi câinelui tău vitamine și minerale importante. Cerealele sau zahărul nu au ce căuta în regimul unui câine sănătos.
Având în vedere că Ciobănescul German, la fel ca multe alte rase de talie mare, este predispus la probleme la articulații, e important să previi creșterea prea rapidă în primele luni. Displazia de șold nu este asociată doar cu predispoziția genetică, ci și cu modul în care este hrănit câinele. Un regim prea bogat în calorii și cu prea multe grăsimi accelerează creșterea deja rapidă a cățeilor și poate cauza probleme chiar și la o vârstă înaintată. Așadar întreabă crescătorul ce tip de hrană îți recomandă și asigură-te că regimul cățelului este unul potrivit.
Află cum să calculezi cantitatea necesară de hrană în funcție de vârsta și dimensiunea câinelui.
Crescătorul te va sfătui și să nu stresezi cățelul cu prea multă mișcare. Evită urcarea scărilor la început. Odihna susține dezvoltarea sănătoasă a oaselor și a articulațiilor.
Strămoșii Ciobănescului German au trăit în Germania încă din secolul al 7-lea. Acești blănoși aveau destul de multe sarcini pe vremea aceea. Responsabilitatea principală a unui Ciobănesc German era să adune și să controleze turmele de oi, dar în același timp trebuia să păzească și să protejeze bunurile ciobanului. Însă istoricul Ciobănescului German, după cum îl știm noi astăzi, nu a început oficial până la finalul secolului al 19-lea. În 1871 căpitanul prusac de cavalerie Max von Stephanitz, care este considerat astăzi fondatorul rasei, a început înmulțirea țintită a acestor câini versatili.
Stephanitz a avut mult succes cu masculul „Hektor von Linksrhein”, pe care l-a redenumit în „Horand von Grafrath” după ce l-a cumpărat în 1898. Horand a fost primul câine care a fost înregistrat în registrul noii asociații fondate, „Verein für Deutsche Schäferhunde“ (SV) (în română: Asociația pentru Ciobănești Germani). Stephanitz și-a pus toate speranțele în el și în fratele său, „Luchs von Sparwasser”. Horand von Grafrath și Luchs von Sparwasser, precum și femela „Mari von Grafrath” sunt considerați astăzi a fi strămoșii Ciobănescului German. Majoritatea Ciobăneștilor Germani provin din această linie.
Scopul crescătorului von Stephanitz era clar definit. El dorea un câine utilitar versatil și avea idei exacte despre caracterul și calitățile sale de muncă. Un Ciobănesc German era curajos, loial, ascultător, rezistent și puternic, lucru care l-a făcut să fie faimos în toată lumea, devenind în multe țări unul dintre cei mai cunoscute rase de câini de serviciu pentru autorități, cum ar fi poliția și armata. În timpul Războaielor Mondiale, aceste caracteristici au primit denumirea de „virtuți germane”. Ciobănescul German a devenit un simbol al spiritului național socialist. Ca urmare a ostilității față de Germania, Clubul Chinologic Britanic a schimbat numele rasei în „Alsatian Wolf Dog” (Câine Lup Alsacian) sau ulterior doar „Alsatian Dog” (Câine Lup Alsacian) pentru a evita atributul „German” din nume. Numele a fost schimbat înapoi abia în 1977, însă denumirea de Lup Alsacian încă mai este deseori folosită.
În orice caz, Ciobănescul German era un câine de război căutat nu doar de germani, ci și de aliați. Însă și-a făcut un renume prost în principal prin utilizarea sa în lagărele de concentrare și ca un tovarăș loial al lui Adolf Hitler. Numeroase imagini din propaganda nazistă îl arată pe Hitler împreună cu Ciobănescul său German, „Blondi”. În ciuda acestui fapt și a unei decimări severe din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, rasa a reușit să supraviețuiască la finalul războiului și a devenit în curând una dintre cele mai căutate rase de câini din lume. Ciobănescul German a devenit tot mai îndrăgit odată cu „transformarea” unui număr tot mai mare de rase în câini de familie.
Testarea genetică a animalelor înmulțite are scopul de a reduce apariția bolilor ereditare. Între timp, așa numitul factor de înmulțire îți poate spune în ce măsură cățelul este predispus unei boli. Câinii cu o predispoziție genetică puternică sunt excluși de la înmulțire.
Dacă vrei să cumperi un pui de Ciobănesc German, asigură-te că crescătorul a făcut toate testele recomandate. Ca să fii sigur, apelează la un crescător serios, care investește mult timp și bani în sănătatea câinilor săi și îți dă aceste informații de bună voie. Se înțelege de la sine că un Ciobănesc German pui sănătos nu poate fi luat la un preț de nimic. Însă prețul unui Ciobănesc German de rasă este oricum de obicei mai mic decât cel al altor rase de câini.
Înainte de a alege un crescător, gândește-te bine la scopul pentru care vrei să îți iei câinele. Majoritatea crescătorilor din ziua de azi se specializează pe linii diferite și promovează trăsături diferite la cățeii lor. De exemplu, cât de puternic este instinctul de câine de turmă sau nevoia de a munci depinde în mare parte de crescător.
Află din timp dacă crescătorul se axează pe linia de show sau de lucru și alege o canisă care se potrivește cel mai bine așteptărilor și cerințelor tale. Dar dacă vrei să ai un simplu câine de familie, ține cont că până și Ciobăneștii din linia de show au o dorință mare să învețe și să facă mișcare și în nici un caz nu le ajunge o plimbare scurtă în jurul blocului.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
