© taviphoto / stock.adobe.com
Câinii de tip Ciobănesc Românesc Mioritic, pe scurt: Mioritic, sunt foarte răspândiți în România, unde sunt folosiți în principal drept câini de stână. Sunt destul de rar întâlniți în afara țării, iar eforturile de standardizare a reproducerii sunt încă la început.
Acest câine impunător are o înălțime la greabăn de până la 75 cm, masculii depășind deseori femelele cu 10 cm și conform standardului ei sunt și mult mai puternici. Aceștia cântăresc în jur de 45 kg, în timp ce femelele sunt mult mai ușoare.
Mioriticul are părul mai lung decât ruda sa apropiată, Ciobănescul Românesc Carpatin: la fel ca mulți câini ciobănești, el are o blana luxuriantă: blana exterioară aspră are o lungime de cel puțin 10 cm, iar substratul des este moale și mai ușor. Părul este mai scurt pe picioare, coada având de asemenea blană lungă. Animalele cu blană pătată au o culoare de bază mereu albă cu pete gri sau negre bine definite, iar câinii într-o singură culoare sunt albi sau gri.
Rădăcinile acestui câine ciobănesc românesc se află în Munții Carpați – această regiune este prin tradiție nu doar casa a numeroase turme de oi, ci și a lupilor. Aici intervine Mioriticul: câinii ciobănești mari și calmi au protejat timp de secole turmele de lupi, de lincși sau urși și continuă să o facă și astăzi, mai ales prin simpla lor prezență. Sarcinile de câine de turmă au fost principalul scop al creării rasei. Cu toate acestea, de-a lungul timpului s-au dezvoltat două rase diferite de câini ciobănești români cu trăsături specifice:
După cum sugerează și numele, cel Carpatin tinde să fie mai frecvent în zonele înalte ale Carpaților, în timp ce Mioriticul se găsește în zonele joase. De altfel, numele „Mioritic” vine de la cuvântul românesc „mioritica”, care înseamnă „oaie mică”. Chiar și astăzi, numeroși câini ciobănești sunt folosiți ca ajutoare de cioban în zonele de câmpie din România. Din nefericire, mulți sunt văzuți și ca niște câini de lanț – ceea ce este deosebit de trist, pentru că Mioriticul iubește să alerge liber și să fie alături de haita sa.
În timp ce rasa comună în România, ea este încă necunoscută pentru majoritatea iubitorilor de câini din multe alte țări europene. Eforturile de reproducere controlată au apărut abia în secolul al XX-lea și au fost întrerupte de tulburările provocate de cele două războaie mondiale.
Din 1981 există un standard în România, creat de Asociația Chinologică Română. FCI a recunoscut rasa provizoriu în 2005 și definitiv cu zece ani mai târziu.
Un Mioritic Ciobănesc Românesc radiază de obicei calm. Cu toate acestea, dacă se apropie un pericol, câinele presupus somnoros reacționează într-o clipă și apără curajos turma care i-a fost încredințată. Ca mulți câini ciobănești, dă dovadă de o mare loialitate față de stăpâni, cu care îi place să petreacă timp.
Rasa este considerată iubitoare de copii – dar asigură-te că Mioriticul se poate retrage dacă este necesar: el este un partener de joacă grozav, dar nu este o jucărie! Pe cât de apropiat este de stăpânii săi, pe atât de distant este față de străini, semnalând de obicei prezența lor pe teritoriul său printr-un lătrat puternic. Comportamentul față de alți câini poate fi și el problematic, dar poți compensa acest lucru printr-o socializare intensă atunci când e mic.
Experiență canină, precum și un grad ridicat de cunoștințe și consecvență – asta ar trebui să aibă orice iubitor de animale care dorește să trăiască cu un Mioritic.
Ca mulți câini ciobănești, Mioriticul are propria sa minte (încăpățânată) și este obișnuit să gândească singur. Prin urmare, este important să-i arătăm clar patrupedului, prin intermediul unui dresaj consecvent, că omul este liderul haitei.
Ritualul de „grooming” extensiv, pe care ar trebui să îl practici cu el încă de mic, te va ajuta în acest sens. Pentru că: dacă te lași periat, accepți și poziția dominantă a celui care te perie – o metodă de dresaj foarte plăcută.
Mioriticul are nevoie uneori de puțin mai mult timp decât alți câini, dar odată educat, nu va uita ce a învățat. Cu ajutorul cunoștințelor de bază necesare și – să nu uităm – cu suficiente exerciții fizice, câinele ciobănesc poate deveni un partener de încredere și mereu calm, care este dispus să învețe.
Vezi seria noastră de articole despre dresaj aici.
Mioriticii sunt considerați a fi câini robuști și care procesează bine hrana. Necesarul real de energie al patrupedului este de obicei ceva mai mic decât recomandările de hrană oferite de producător.
Verifică-i greutatea în mod regulat pentru a ajusta aportul de energie în mod corespunzător și pune accentul pe o alimentație de înaltă calitate, cu un conținut ridicat de carne.
Oferă-i până la patru mese pe zi atunci când e mic și nu uita că două porții sunt suficiente pentru un Mioritic adult. Cel mai bine este să îl lași să se odihnească după masă – acesta este cel mai bun mod de a proteja animalul de periculoasa torsiune gastrică.
Gustările uscate, cum ar fi urechile de vită, pielea de vită și altele de acest fel, sunt o recompensă sănătoasă pentru câine.
Citește și articolul despre Cum să calculezi cantitatea de hrană necesară pentru câini.
Dacă este îngrijit adecvat, acest câine poate ajunge la o vârstă de 12 sau chiar mai mulți ani.
Obișnuiește Mioriticul să fie periat regulat de când e mic, pentru ca acest lucru să devină un ritual plăcut și odată ce este adult. Periază bine patrupedul o dată sau de două ori pe săptămână, fir cu fir. El ar trebui periat mai frecvent mai ales în perioada în care își schimbă blana, pentru a scăpa de substratul des și a preveni formarea de noduri.
Acordă o atenție deosebită zonelor de la subraț. În unele locuri te-ar putea ajuta un pieptene, pentru că părul este mai subțire în aceste zone din cauza structurii sale fine – de exemplu în jurul urechilor. Îți recomandăm un produs special de curățare pentru urechi pentru acestea. Îndepărtează murdăria de la ochi când e cazul cu un produs delicat pentru curățarea ochilor câinilor.
De asemenea, nu uita să verifici lăbuțele din când în când: sunt ghearele prea lungi? Dacă da, ceea ce este deosebit de frecvent în cazul câinilor mai în vârstă, taie-le cu o foarfecă pentru gheare. Dacă nu ești sigur, cere sfatul unui veterinar. Mioriticii nu au nevoie să fie îmbăiați – murdăria de pe blană poate fi ușor pieptănată atunci când este uscată.
Explorarea și protejarea spațiilor deschise – acestea sunt activitățile zilnice preferate ale unui Mioritic. În orice caz, ar trebui să ai suficient teren sau cel puțin o grădină mare unde inteligentul patruped să poată hoinări independent. În același timp, are nevoie de un contact apropiat cu familia și îi place să fie mângâiat. Câinii adoră plimbările lungi împreună prin păduri și câmpuri, pe orice vreme.
Această combinație de teritoriu mare cu mult contact cu omul său preferat, inclusiv plimbări lungi, reprezintă baza unei vieți fericite pentru câinele ciobănesc. Încearcă să afli ce vă place să faceți împreună – ai grijă să nu încurajezi câinele tânăr sau neantrenat să sară sau să alerge prea mult. Amână toate activitățile obositoare pentru orele răcoroase ale zilei atunci când e prea cald și acceptă caracterul independent al patrupedului tău.
Prețul mediu al unui pui de Ciobănesc Mioritic sunt între 600 și 1500 de euro. Bineînțeles, prețurile pot varia în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărei achiziții. Este esențial să te documentezi înainte, să găsești un crescător cu reputație bună și să te asiguri că vei obține un câine sănătos și bine crescut.
Citește și articoul 12 întrebări pe care să le pui unui crescător de câini.
Această rasă, originară din Carpați de-a lungul secolelor, se simte cel mai bine în mijlocul peisajelor largi. Numai iubitorii de câini care dispun de mult spațiu, sub forma unei ferme sau a unei proprietăți mari, împrejmuite, și care au multă experiență în domeniul câinilor ar trebui să se gândească să ofere un cămin acestei rase independente. Dacă nu ai o turmă de oi, gândește-te bine de ce ai vrea neapărat un câine din această rasă.
Gândește-te și cine va avea grijă de câine dacă te îmbolnăvești. În ceea ce privește concediile, cel mai simplu este dacă poți lua animalul cu tine – o drumeție la munte, de exemplu, este perfectă pentru acest lucru. Ca o alternativă îl poți lăsa la o persoană cunoscută care să se ocupe de el.
Pe lângă costurile apărute atunci când îți iei câinele (prețul câinelui, precum și eventualele costuri de deplasare la crescătorii îndepărtați, echipamentul de bază sub formă de boluri, zgardă, ham, lesă, jucării, pături pentru câini, ustensile de toaletare și un dispozitiv de siguranță pentru transportul în mașină), ar trebui să te gândești în prealabil și la cheltuielile regulate pentru hrana de calitate superioară și vizitele la veterinar.
Apropo de echipament de bază: un Mioritic preferă de obicei un loc mai tare pentru a dormi, așa că nu vei avea nevoie de un pat moale pentru câini. Cel mai bine este să îi oferi mai multe pături în locuri ușor izolate.
Rasa este des întâlnită în România, unde există câțiva crescători ambițioși. Contactează un astfel de crescător dacă vrei și poți să îi oferi unui Mioritic tot ce are nevoie pentru o viață fericită. Din păcate sunt oferiți tot mai mulți câini fără Pedigree.
În cel mai bun caz te vei alege cu un patruped prietenos, dar în cel mai rău caz vei primi un animal bolnav și nesocializat. Cel din urmă nu are prea multe în comun cu un Mioritic autentic. Dacă îți dorești un cățel, asigură-te că sprijini eforturile încă tinere și controlate de reproducere. Câinii sunt selectați pentru caracterul lor, pentru ca aceștia să fie companioni plăcuți într-o familie, nu doar în mijlocul unei turme de oi.
Probabilitatea de a obține un Mioritic deja adult de la organizațiile de protecție a animalelor sau de la agențiile private de plasament este relativ mare. E foarte posbili să găsești câini Ciobănești sau metiși abandonați la asociațiile pentru animale.
În nici un caz nu poți presupune că aceștia corespund standardelor rasei actuale și vei avea nevoie de cel puțin la fel de multă experiență ca și în cazul Mioriticului propriu-zis. Dar prin intermediul adopției poți oferi un nou cămin unui patruped necăjit și poți să te alegi în același timp cu un companion loial și iubitor.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
