© Виктория Дубровская / stock.adobe.com
Greyhound este prototipul ogarului și unul dintre cele mai rapide animale terestre din lume. Fostul câine de vânătoare are mare succes în cursele de ogari, dar, din nefericire, scena pariurilor este cauza pierderii multor câini. Cu toate acestea, Greyhound-ul înalt și zvelt este mult mai mult decât un simplu sprinter. Datorită naturii sale calme și prietenoase, britanicul este un companion adaptabil și un câine de familie ideal.
Greyhound-ul nu este doar unul dintre cele mai rapide animale terestre din lume, ci și unul dintre cei mai vechi câini de rasă pură din toate timpurile. Istoria sa poate fi urmărită cu mult înainte de nașterea lui Hristos. Câinii grațioși și puternici sunt reprezentați pe monumente funerare, monede, vase sau picturi din peșteri din Orientul Mijlociu, vechi de câteva mii de ani. Faraonii egipteni îi mumificau și chiar și în legendara Odisee a lui Homer, Odiseu (800 î.Hr.) este recunoscut de un ogar după lupta sa împotriva Troiei.
Strămoșii câinelui de rasă, originar din Marea Britanie, au ajuns în insulele britanice în jurul secolului al IV-lea î.Hr., însoțiți de imigranți celți. Acolo, câinii foarte respectați erau rezervați exclusiv nobilimii. Regele Canute al Angliei a impus amenzi mari oricărui cetățean obișnuit prins cu un ogar. Regele Howel al Țării Galilor a impus chiar pedeapsa cu moartea pentru uciderea unui ogar în secolul al X-lea. Nobilimea engleză a investit mulți bani și timp în creșterea acestor fascinanți câini de vânătoare și ogari. Astfel, Greyhound-ul este una dintre puținele rase de câini care au fost crescute sistematic timp de mai multe secole.
Când sistemul aristocratic englez s-a schimbat semnificativ în secolul al XVI-lea, astfel încât și non-aristocrații bogați au avut posibilitatea de a păstra și de a crește câini valoroși, creșterea s-a extins și mai mult. Crescuți inițial pentru urmărirea vânatului viu, câinii de vânătoare au fost folosiți și pentru cursele de câini de la mijlocul secolului al XVI-lea. Deși la început câinii alergau pe câmp deschis, mai târziu au alergat pe piste ovale, ceea ce a oferit spectatorilor posibilitatea de a urmări câinii pe tot parcursul cursei. Inițial destinate amuzamentului publicului, cursele de ogari s-au transformat în curând într-o industrie a curselor de miliarde de dolari, cu mize îngrozitoare. Cursele de câini încă se mai organizează în Australia, SUA și mai ales în Irlanda. Ogarii sunt crescuți în primul rând pentru viteză, pentru a aduce o mulțime de bani la curse. Câinii bătrâni care nu mai pot da randament la un nivel înalt sunt „eliminați” rapid. Uciderea ogarilor care au devenit inutili pentru industria pariurilor este chiar legală în Irlanda.
Pentru a pune capăt acestei practici, în multe țări au fost înființate asociații de salvare a ogarilor de curse, care se ocupă de plasarea câinilor abandonați în familii. În unele țări cursele de ogari sunt acum doar un hobby pentru câini, stăpâni și fani ai ogarilor. Pariurile sunt interzise aici. Mulțumită acestor eforturi, mulți foști câini de curse și-au găsit case noi. În SUA și în alte țări (cu excepția Irlandei) există în prezent mai mulți câini de curse în familii decât pe pistă.
Oricine a avut vreodată plăcerea de a privi un ogar pe pista de curse, cât de rapid, puternic și elegant aleargă spre victorie, cu greu va crede că este posibil ca acest sprinter extraordinar să fie și un câine de casă liniștit, căruia îi place să se întindă pe canapeaua moale ore întregi și să ațipească lângă familia sa. De fapt, Greyhound-ul este un alergător de rasă ambițios și un „couch potato” confortabil, toate în același timp.
Dacă îți place Ogarul englez, atunci aceste rase de câini s-ar putea să te intereseze:
© encierro / stock.adobe.com
Ogarul Englez dă dovadă de rezistență și anduranță nu numai pe pista de curse, ci și atunci când doarme. Fie pe o pătura pufoasă pentru câini, pe canapeaua confortabilă sau chiar în patul cald al stăpânilor, unii reprezentanți ai rasei dorm 16 ore sau chiar mai mult pe zi. În ciuda performanțelor lor remarcabile în curse, acest lucru face din Greyhound un câine de casă surprinzător de liniștit, care latră rar și care nu are nevoie decât de o suprafață moale și de apropierea oamenilor pentru a fi fericit. Cu toate acestea, câinilor sociabili și orientați spre oameni nu le place foarte mult să fie singuri. Obișnuiește ogarul să stea singur dacă trebuie să pleci de acasă des.
Din fericire, datorită naturii lor calme și blânde, cei mai mulți câini din rasa Greyhound pot fi duși cu ușurință la birou, la cumpărături sau la restaurant. Adaptabilitatea și eleganța lor îi fac să fie niște companioni simpli și, de obicei, bineveniți. Comportamentul agresiv îi este absolut străin britanicului blând și bun la suflet, care se înțelege bine și cu copiii. Chiar și fanaticii curățeniei nu vor găsi nimic în neregulă cu acest câine curat de rasă, care are puțin păr și nu miroase aproape deloc.
Află mai multe despre câinii de familie!
Cu toate acestea, latura sa comodă și confortabilă nu ar trebui să ascundă faptul că, fiind un câine de vânătoare la origine, are încă o mare nevoie de a alerga. Este poate mai puțin decât ne-am aștepta de la un sprinter de înaltă performanță, dar nu trebuie subestimat. Din păcate nu îl poți lăsa să alerge liber peste tot – la urma urmei, acest câine de rasă nu este doar un alergător, ci și un vânător, așa că e greu să îl lași fără lesă într-un parc sau în pădure. Pe de altă parte, ogarii își pot urma nestingheriți pasiunea pentru curse pe pistele de curse de amatori sau pe terenurile speciale ale cluburilor de ogari. Câinii care au în mod regulat ocazia de a alerga liberi vor alerga ușor în lesă în timpul plimbărilor zilnice și se vor cuibări mulțumiți pe canapeaua de acasă.
© Ferenc / stock.adobe.com
În curse, ogarii ating viteze maxime de până la 85 km/h și, chiar dacă pot menține această viteză doar pe distanțe scurte, ogarii de curse aleargă în medie cu o viteză incredibilă de 60-65 km/h. Întregul lor corp este pregătit pentru un sprint rapid. Picioarele lungi, pieptul adânc, musculatura puternică, constituția aerodinamică și capul îngust, la fel de alungit, emană putere și viteză în fiecare mișcare.
Ogarii Englezi fac parte din rasele de câini de vânătoare de talie mare, cu o înălțime la greabăn de 71 până la 76 cm pentru masculi și de 68 până la 71 cm pentru femele. Ogarii de curse crescuți special pentru acest scop sunt adesea ceva mai mici. În ciuda dimensiunii lor impresionante, greutatea medie a ogarilor este de doar 23 până la 33 kg, deși standardul rasei nu specifică o greutate minimă sau maximă în acest caz. Blana câinilor este scurtă și netedă, fină și densă. Cu toate acestea, din cauza lipsei de blană și a pielii subțiri, Ogarii Englezi sunt, de asemenea, destul de sensibili la frig sau la căldură toridă. Așa că dacă stai iarna afară pentru o perioadă mai lungă de timp, asigură-te că îmbraci ogarul într-o hăinuță călduroasă. Blana acestui câine este foarte versatilă din punct de vedere al coloritului. Standardul permite următoarele culori și combinații:
Ogarii Englezi sunt de obicei câini foarte sănătoși și puternici, care dezvoltă puține boli tipice rasei. Acest lucru este valabil nu numai pentru cățeii proveniți de la un crescător de renume, ci, de obicei, și pentru foștii ogarii de curse care au trecut de cerințele stricte pentru creșterea sistematică de performanță. De obicei animalele sunt examinate pentru displazie de șold, displazie de cot, hipotiroidism, boala von Willebrand și pentru posibile defecte oculare. Tipic pentru această rasă este și așa-numita boală „Greysperre”, care poate apărea în cazul unui efort prea mare în combinație cu prea puțină apă și temperaturi exterioare ridicate și care poate duce la crampe musculare sau chiar la imobilitate. Dacă observi că patrupedul are un mers rigid sau urină închisă la culoare, trebuie să mergi imediat la veterinar.
O dietă echilibrată este extrem de importantă pentru a menține sănătatea ogarilor. Câinii au anumite nevoi nutriționale care trebuie satisfăcute prin hrană. Cu toate acestea, având în vedere că necesarul de nutrienți este foarte individual, în funcție de vârsta, talia, constituția, metabolismul și nivelul de activitate al câinelui, nu se poate răspunde la întrebarea privind hrana potrivită într-un mod general. În principiu, carnea ar trebui să reprezinte întotdeauna o mare parte din alimentația câinelui, dar cu ce legume, fructe și fulgi este completată depinde de fiecare câine în parte. Așa că dacă alegi să prepari singur hrana ogarului tău, cum ar fi prin metoda BARF, analizează bine alimentele individuale, nutrienții pe care îi conțin și nevoile câinelui. Fă acest lucru chiar dacă alegi să cumperi hrană gata preparată pentru câini de la un magazin specializat în animale. Fii atent dacă lista de ingrediente începe cu cereale, au fost folosite subproduse de origine animală sau vegetală și hrana conține zahăr sau potențiatori artificiali de aromă.
© everydoghasastory / stock.adobe.com
În orice caz, cea mai bună dovadă că ai făcut alegerea potrivită este însuși câinele. Dacă arată sănătos și energic, dacă are o greutate normală, dacă blana îi este strălucitoare, este activ și plin de energie afară, înseamnă că îi dai hrana potrivită.
Încearcă să respecți porția zilnică prevăzută. Cel mai bine este să hrănești ogarul de două ori pe zi și să îi cureți bolul bine după ce a mâncat. Oferă-i suficientă apă proaspătă și lasă-l să se odihnească după ce mănâncă. Mișcarea după o masă copioasă poate duce la torsiune gastrică, ceea ce pune viața câinelui în pericol.
În general, Greyhound-ul este un câine foarte simplu, care are puține cerințe în afară de nevoia de a alerga. Acest lucru este valabil și pentru îngrijirea sa, care se dovedește a fi foarte ușoară datorită blănii sale scurte și subțiri. Periatul o dată pe săptămână este absolut suficient. Părul mort poate fi îndepărtat și cu o mănușă de masaj. Lăbuțele sale au nevoie de un pic mai multă atenție, pentru că ele pot fi destul de sensibile la unii câini. Spală lăbuțele cu apă călduță acasă, mai ales iarna, după plimbările pe trotuarele pline de sare. De obicei nu vei avea nevoie de un șampon pentru câini.
Mărimea Ogarului Englez sugerează încă de la început faptul că acești câini au nevoie de mult spațiu. Un apartament la oraș și nici o posibilitate de a se deplasa liber nu îi va face cu siguranță fericiți pe termen lung pe pasionații de alergare și vânătoare. O proprietate mare, unde ogarul să poată alerga liber este, desigur, ideală. Cu toate acestea, zona ar trebui să fie securizată cu un gard, deoarece, odată ce un iepure sau un alt animal de pradă de dimensiuni mici a stârnit instinctul de vânătoare al ogarului, nu prea mai ai cum să îl oprești. Prin urmare, atunci când te plimbi prin pădure, pe câmp sau într-o zonă rezidențială cu el, cel mai bine ar fi ca ogarul să meargă mereu în lesă – cu excepția cazului când știi sigur că te poți baza pe capacitatea sa de a te asculta. E important ca pe lângă plimbările zilnice și excursiile comune cu bicicleta sau calul, să îi oferi ocazia de a își manifesta nevoia pronunțată de a alerga repede. Cluburile pentru ogari, care dețin piste de curse sau oferă Coursing, unde ogarilor li se permite să alerge după un manechin, sunt ideale pentru acest lucru. Un câine antrenat în acest fel se va ghemui cu plăcere pe canapeaua moale de acasă, se va bucura să fie aproape de tine și va visa liniștit la următoarea cursă liberă.
Articolul nostru despre dresajul anti-vânătoare în 5 pași îți poate veni în ajutor!
Dacă ești interesat într-un ogar și vrei să oferi o a doua șansă unui câine de curse retras din activitate, aruncă o privire la organizațiile ce ajută ogari rămași fără un cămin. Chiar dacă patrupezii antrenați pentru performanțe de top au de recuperat ceva în ceea ce privește socializarea, integrarea unui Greyhound adult într-o familie este, de obicei, un succes. O persoană care are experiență cu dresarea câinilor, care va înțelege ogarii sensibili, se va comporta cu răbdare și calm cu ei și le va oferi un cămin permanent în familia sa, va avea în curând un partener afectuos și loial lângă ea.
Pe de altă parte, dacă ești în căutarea unui Grereyhound tânăr, care poate fi crescut în familie de la o vârstă fragedă, îți sugerăm să contactezi un crescător responsabil. Asociațiile specifice rasei au de obicei o listă cu crescătorii oficiali care urmează să aibă pui. Înainte de a alege un cățel, vizitează crescătorul minim o dată – de preferat de mai multe ori. E un semn bun dacă crescătorul îți prezintă de bună voie casa și câinii săi și este cu adevărat interesat de tine și de motivele pentru care îți dorești un Greyhound. Un crescător serios, care crește din dragoste pentru rasă, este foarte preocupat ca puii săi de ogar să se înțeleagă bine cu tine și să fie sigur că îi poți oferi un cămin adecvat și iubitor. Dacă, de exemplu, nu ai găsit din timp o variantă pentru a lăsa ogarul să alerge liber în mod regulat, e foarte posibil ca crescătorul să te sfătuiască să nu îți cumperi această rasă. Odată ce crescătorul este dispus să îți încredințeze unul dintre cățeii săi, asigură-te că primești toate actele necesare. Printre acestea se numără și documentația privind examenele de sănătate și vaccinările, precum și certificatul oficial de Pedigree. Prețul pentru un cățel de ogar sănătos de la un crescător este de aproximativ 1.000-1.200 de euro.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
