© Melve / stock.adobe.com
Samoyedul este un câine de talie medie cu o blană albă remarcabilă și o expresie fericită, care a servit samoiezilor din Siberia drept câine de vânătoare, de sanie, de turmă, de pază și câine „de încălzit patul” – prietenosul și activul câine încă simte nevoia să fie aproape de stăpânii săi și în ziua de azi.
Acești câini frumoși din categoria Spitz au fost mai mult decât câini utilitari pentru nomazii din Neneția (samoiezi) – ei erau membri ai familiei cu drepturi depline, care dormeau împreună cu oamenii lor în corturi și încălzeau paturile stăpânilor în nopțile siberiene reci. Caracterul său prietenos și deschis și felul său iubitor de a fi nu s-a schimbat deloc. Samoyedul iubește compania și mereu caută să fie aproape de familia sa – închiderea sa într-o cușcă ar duce la „atrofierea” acestui suflet sensibil.
Temperamentul său plin de viață și instinctul pronunțat pentru a face mișcare îl fac să fie tovarășul ideal pentru persoanele active, care vor să își ducă patrupedul în tot felul de aventuri. Datorită caracterului său fericit și docil, el este un partener bun de joacă pentru copii, pe care îi iubește foarte mult. Timiditatea sau agresivitatea sunt complet străine prietenosului Samoyed. El nu prea este folosit drept și câine de pază – deși latră atunci când intră cineva în teritoriul său, dar o face mai repede pentru a saluta străinul dând curios din coadă decât pentru a proteja.
În orice caz, Samoyedul are și o latură foarte mândră și încrezătoare. Nu poți să îi ceri să te asculte orbește. În ciuda legăturii sale apropiate cu familia. Inteligentului patruped îi place să acționeze independent uneori – mai ales dacă exercițiul nu pare să aibă nici un sens pentru el. Acest lucru face uneori oamenii să creadă că este încăpățânat sau dificil de dresat. Dar cu un pic de tact, consistență iubitoare și încurajări pozitive, iar el va fi destul de dornic să își asculte stăpânul. Chiar și instinctul său de vânătoare, care contrar cerințelor rasei încă iese la iveală din când în când în sălbăticie, poate fi destul de bine controlat cu dresajul potrivit.
Caracterul prietenos și deschis la minte al acestui câine de rasă te va convinge imediat, pentru că se potrivește „zâmbetului” tipic al Samoyedului, creat de baza oblică a ochilor și de colțul buzelor, care este ușor ridicat. O altă caracteristică, care face acest câine de sanie atât de popular printre oameni, este blana sa albă, lucioasă. Ea formează un fel de coamă pe gât și umeri (mai ales la masculi) și așa numiții „pantaloni” în spatele picioarelor. Coada ridicată, care ajunge la glezne atunci când se odihnește, și-o ține de obicei pe spate sau într-o parte, ea fiind de asemenea foarte blănoasă.
Părul este destul de scurt, drept pe cap și pe partea frontală a picioarelor. Părul scurt iese în evidență în spatele urechilor mici, ridicate și triunghiulare. În comparație cu alți câini de sanie, cum ar fi Husky-ul, blana Samoyedului este destul de lungă. În combinație cu substratul scurt și moale, stratul superior dur și neted oferă protecția perfectă în climatul polar rece din țara sa natală. Se înțelege de la sine că Samoyedul – cu blana sa groasă și lucioasă – preferă să stea afară, în aer liber. În orice caz, este extrem de adaptabil la schimbările climatice. Există chiar o mică crescătorie de Samoyezi în Zimbabwe, ai cărei câini s-au adaptat foarte bine la climatul african. Cu toate astea, asigură-te că patrupedul are suficientă umbră vara și evită temperaturile prea ridicate.
Chiar dacă Samoyezii originari puteau fi și maro sau negri, standardul curent al rasei acceptă doar o blană albă pură, care poate fi cel mult un alb spre bej (cu câteva marcaje colorate, tip „biscuit”) sau tonalități de crem. Având o înălțime de 57 cm la masculi și 53 cm la femele, acești câini albi fac parte din rasele de talie medie. În funcție de mărimea corpului, greutatea ar trebui să fie între 20 și 30 kg.
După cum am menționat deja, Samoyezii au fost ținuți inițial de triburile de neneți (samoiezi), de unde provine și numele lor. Încă de atunci, nomazii îi prețuiau ca fiind niște câini utilitari versatili și extrem de valoroși în climatul dur din Siberia. Ei se ocupau de turmele de reni, îi apărau fără frică de lupi și urși, ajutau la vânătoare și trăgeau sănii. Noaptea oamenii se ghemuiau lângă blana lor caldă și se bucurau de căldura acestor câini în nopțile reci.
Câinii nordici au devenit cunoscuți în Europa pentru prima dată prin intermediul zoologului britanic Ernest Kilburn Scott, care a adus primele specimene în Anglia în 1889, după o ședere de trei luni cu triburile de samoiezi. Rapoartele exploratorului norvegian, Fridtjof Nansen, despre expediția sa eșuată la Polul Nord în 1894 menționau în mod pozitiv acești câini de sanie rezistenți. După aceea oamenii de știință europeni și americani au folosit câinii în mod repetat ca și tovarăși în expediții în Arctic și în Antarctica. În 1911 Samoyezii au ajuns la Polul Sud împreună cu Roald Amundsen ca primele animale utilitare.
Primul standard al rasei a fost stabilit în Anglia în 1909. Tot în acea perioadă au ajuns primele specimene în America. Samoyedul a fost recunoscut oficial ca rasă în 1913. „Samoyed Club of America” (Clubul American al Samoyezilor) a fost înființat la începutul anilor 1920. Însă câinii nu au fost înmulțiți intens și nu au devenit cunoscuți decât în anii de după război, începând cu 1950. Astăzi, pe lângă canisele din Statele Unite și Anglia, poți întâlni crescători și în Germania, Olanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Spania și chiar și în Australia și Noua Zeelandă. Spitzul nordic este crescut în principal drept câine de familie, dar și pentru a participa la expoziții. Ei sunt folosiți tot mai puțin ca și câini de sanie la curse, unde câinii tip Husky sau Malamut le-au luat locul.
Dacă te interesează să ai un câine Samoyed pentru familie, în ziua de azi, ar trebui să ții cont că această rasă încă are o nevoie mare de a face mișcare și de a avea ocupație. Fiind niște câini utilitari originari, aceștia au nevoie de multă mișcare în aer liber și de o activitate, care să îi stimuleze atât fizic, cât și mental. Ei simt nevoia să fie apropiați de familia lor și să aibă mult contact cu alți câini și oameni. Aceste cerințe trebuie luate în considerare de către crescător. Un crescător care își crește câinii într-o cușcă goală sau murdară și este preocupat mai mult cu propriul profit decât educație, socializare sau mișcare, este cu siguranță persoana de contact greșită pentru a cumpăra un cățel sănătos și sociabil.
Nu poți cumpăra un pui de câine, așa cum ai cumpăra o pereche de papuci, pe care să o donezi sau să o schimbi. Prin urmare ai grijă când alegi crescătorul, de la care vei cumpăra Samoyedul. Dar cum poți recunoaște o canisă bună? Aici vei găsi câteva lucruri, care să te ajute în a deduce cât de serios este un crescător:
© Kseniya Abramova / stock.adobe.com
Bineînțeles că nu trebuie să fie neapărat un câine de rasă, dar în ceea ce privește sănătatea, un cățel de rasă de la o canisă bună are anumite avantaje. Aprobările stricte pentru împerechere și examinările detaliate de sănătate se asigură că răspândirea bolilor specifice rasei este controlată și oprită. În orice caz Samoyezii sunt asociați cu următoarele boli ereditare specifice rasei:
Un regim echilibrat joacă un rol esențial în menținerea sănătății câinelui tău. Pentru a rămâne activ și pentru a avea o blană frumoasă și lucioasă, Samoyedul are nevoie de suficiente minerale, oligoelemente și vitamine. Veterinarul sau crescătorul îți pot da sfaturi valoroase și te pot informa despre nevoile exacte ale câinelui tău. În principiu Samoyedul trebuie să primească multă carne (proaspătă) sau pește și legume. Cerealele nu au ce căuta în regimul unui carnivor și ar trebui să existe în cantități foarte mici. Uite-te atent la ingrediente, mai ales când cumperi hrană gata pregătită precum cea uscată sau umedă.
Pe lângă o hrană sănătoasă, și îngrijirea corectă are un efect asupra calității blănii Samoyedului. Motto-ul este: „Mai puțin este mai mult!” Șamponul și săpunul distrug grăsimile proprii și extrem de importante din blană și ar trebui folosite doar în caz de urgență – dacă blana este extrem de murdară. În general e suficient să periezi câinele o dată sau de două ori pe săptămână, pentru că blana se curăță singură. Nevoia de periere crește doar în perioadele în care își schimbă blana. În această perioadă Samoyedul lasă mult păr, care fie trebuie îndepărtat cu un pieptene, fie aspirat ulterior de pe covor sau canapea.
E nevoie de mai mult decât mâncare bună și atenție la îngrijire pentru a face un Samoyed fericit. Fiind un câine nordic utilitar, el iubește să petreacă timp în aer liber – fie că plouă, fulgeră sau ninge. O grădină proprie, în care să își descarce energia din când în când – pe lângă plimbările lungi împreună – ar fi perfectă. Bineînțeles că îl poți ține și într-un apartament mic cu un spațiu verde propriu – dar în acest caz trebuie să fii dedicat și gata de plimbare, indiferent de vreme. Cu cât mai mic e apartamentul cu atât mai mult timp trebuie să petreci cu el în aer liber.
Pe lângă asta, patrupedul siberian poate fi antrenat pentru a deveni câine salvamontist sau poate face sporturi canine, cum ar fi Agility sau trasul de sanie. Pe lângă mișcarea zilnică și programul de activități, planifică și perioade comune de odihnă, pentru că sociabilul și iubitorul Samoyed nu are nevoie doar de acțiune, ci și de atenție din partea stăpânului. Dacă are suficientă activitate fizică și mentală, el va fi echilibrat, calm și docil în casă și se va bucura din plin de „orele petrecute pe canapea” cu stăpânii săi. Bineînțeles că asta nu îl face un câine potrivit pentru persoanele leneșe fără experiență.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
