© Dotana / stock.adobe.com
Barba stufoasă și sprâncenele groase sunt tipice Schanuzerului pitic.
Schnauzerul pitic cu blană sârmoasă, barbă stufoasă și păr de pe sprâncene, este o versiune în miniatură a Schnauzerului. Totuși, în ceea ce privește rezistența, vigilența și curajul, micuțul nu este cu nimic mai prejos decât fratele său mai mare.
Schnauzerul pitic a moștenit aspectul caracteristic al Schnauzerului. Acest lucru include mai ales barba stufoasă și părul des și lung al sprâncenelor, care umbrește ușor ochii. Dar și statura puternică, mai degrabă corpolentă decât zveltă, cu spatele înclinat, este comună la Schnauzerii pitici, mijlocii și uriași. La fel ca și părul aspru și zbârcit, care se așază bine pe corp.
Înălțimea sa la greabăn este de numai 30-35 cm. În plus, un Schnauzer pitic cântărește între 5,5 și 9 kg.
Din punctul de vedere al culorii Schnauzerul pitic este ceva mai variat decât restul familiei Schnauzer. Pe lângă cele mai cunoscute culori Schnauzer „sare-piper” și „negru pur”, cel mai mic reprezentant Schnauzer poate fi și „negru argintiu” și „alb pur”. Aceste variații de culoare sunt formate după cum urmează:
În SUA, Parti-Schnauzerul – numit și Schnauzer Pinto – este extrem de cunoscut și popular. Culorile tip Parti înseamnă orice culoare pe alb, inclusiv nuanțele de ficat (maro) și ciocolatiu, deoarece acestea conțin gena Parti. Spre deosebire de standardul FCI, American Kennel Club (AKC) recunoaște aceste variații de culoare.
© pisotckii / stock.adobe.com
Extrem de vioi, inteligent, alert, uneori încăpățânat, dar și prietenos, bun la suflet și afectuos – așa poate fi descris pe scurt caracterul Schnauzerului pitic. Este foarte asemănător cu cei doi frați mai mari ai săi, Schnauzerul mediu și Schnauzerul uriaș. Dar, având în vedere dimensiunile sale mici, este surprinzător cât de perseverent, inteligent și neînfricat acționează cel mai mic din familia Schnauzer.
Este extrem de vigilent din fire și îi raportează stăpânului său orice zgomot necunoscut. În același timp, este un bun câine de pază pentru familia sa, care nu se sfiește să fie comparat cu alte rase de câini de pază. De asemenea, conform firii sale, la început este destul de rezervat față de străini.
Îngrijirea Schnauzerului este ceva mai complicată decât în cazul altor rase. Acest lucru se datorează faptului că părul aspru nu numai că necesită o periere regulată, dar ar trebui, de asemenea, să fie tuns de două până la patru ori pe an. Pentru aceasta, poți merge la un salon pentru câini sau la medicul veterinar.
Poți învăța chiar și tu să îl tunzi, astfel încât să o poți face acasă în viitor. Cu uneltele potrivite și puțină practică, acest lucru nu ar trebui să fie o problemă. În plus, barba trebuie tunsă în mod regulat, iar ochii, urechile și ghearele trebuie verificate.
Vestea bună pentru cei care suferă de alergii este: Schnauzerii lasă foarte puțin păr și nu își schimbă blana. Prin urmare, ei sunt potriviți pentru stăpânii de câini cu o ușoară alergie la părul de animale.
Nevoile exacte variază foarte mult de la un câine la altul. La fel ca în cazul oamenilor, cerințele nutriționale și energetice ale unui câine depind de vârsta, sexul, greutatea și nivelul de activitate al acestuia.
De exemplu, un câine tânăr care petrece mai multe ore în natură sau pe terenul de sport are nevoie de mai multe proteine decât un câine senior care preferă să-și petreacă timpul pe canapea.
Cere sfatul unui medic veterinar sau a unui nutriționist pentru animale de companie pentru a afla care este cea mai bună hrană pentru câinele tău.
Schnauzerul pitic este una dintre cele mai populare rase de câini din întreaga lume. Acest lucru se datorează, nu în ultimul rând, dimensiunii sale „ușor de manevrat”, care permite ca acești câini să fie ținuți chiar și într-un apartament mai mic.
Dar nu uita că nevoia sa de mișcare este relativ mare. Schnauzerii pitici au nevoie să se miște timp de mai multe ore pe zi, fie în timpul plimbărilor lungi în natură, fie în timpul practicării unui sport împreună cu stăpânul.
În ciuda dimensiunii sale, nevoia de exerciții fizice a Schnauzerului pitic este extrem de mare. Fie că este vorba de plimbări, de jocuri cu mingea și de căutare, de urmărire, de jogging, de înot sau de ciclism – acest cățeluș plin de viață nu se satură niciodată și îi place să fie mereu în mișcare.
Vrea să se distreze și să fie ținut ocupat. Nu-i place să lenevească pe canapea. Cu toate acestea, dacă i se oferă suficientă mișcare și activitate, este un câine adaptabil, afectuos și drăgălaș în casă, care preferă să fie aproape de oamenii săi.
Nevoia mare de exercițiu și activitate a câinelui necesită un stăpân la fel de activ și sportiv. Persoanele în vârstă care nu mai pot sta în picioare sau persoanele care lucrează mai multe ore pe zi ar trebui să se abțină de la cumpărarea unui Schnauzer pitic.
Iubitorii de câini care au timpul și dorința de a face activități împreună cu micul lor patruped energic și care sunt și ei niște persoane sportive, se vor distra cu siguranță împreună cu jucăușul și inteligentul Schauzer pitic.
Această rasă este foarte potrivită și pentru familiile cu copii. Schnauzerul pitic este, de obicei, foarte atașat de familia sa – fie că e vorba de copii sau adulți.
Firea sa orientată spre oameni, inteligența și dorința de a învăța fac din el un elev recunoscător și ascultător. Bineînțeles, acest lucru se întâmplă întotdeauna cu condiția ca el să primească suficientă stimulare fizică și mentală.
Dacă nu este așa, s-ar putea ca încăpățânarea lui să iasă la suprafață. Dacă stăpânul său îi dă prea puțină atenție, încăpățânatului și istețului Schnauzer pitic îi place să găsească singur ceva de făcut. Acest lucru nu trebuie neapărat să fie în interesul familiei.
O condiție prealabilă pentru conviețuirea armonioasă cu Schnauzerul pitic, care are tendința de a fi dominant, este o bună socializare. Câinele ar trebui să cunoască cât mai multe animale, oameni, vehicule și zgomote diferite, mai ales când e mic. Doar așa va învăța să facă față cu calm diferitelor situații cotidiene.
E important să stabilești limite încă de la început față de tendința Schnauzerilor de a lătra puternic la orice zgomot mic. Pe lângă consecvență și anumite cunoștințe în domeniu, vei avea nevoie de dragoste și răbdare. Schnauzerii pitici sunt câini foarte sensibili și reacționează la duritatea excesivă într-un mod extrem de deranjant.
În principiu Schnauzerul pitic este foarte robust și puternic. Deficiențele sau susceptibilitățile, cu care se luptă mulți alți câini pitici, nu apar la Schnauzerul pitic.
Din fericire, bolile grave tipice rasei apar rareori la Schnauzerul pitic. Lipsa producției de lichid lacrimal la această rasă, care poate duce la inflamații și infecții ale ochilor, este enervantă, dar inofensivă.
Există și alte probleme oculare, cum ar fi atrofia progresivă a retinei, care pot apărea la Schnauzerul pitic din când în când. În plus, sunt cunoscute cazuri rare de epilepsie și luxație rotuliană.
Dacă este îngrijit în mod responsabil, Schnauzerul pitic poate trăi cu ușurință până la vârsta de 14 ani.
Deși s-au făcut multe experimente în creșterea Schnauzerului pitic, în special în SUA, și, pe lângă „Miniature Size”, au apărut și controversatele „Toy Size” și „Teacup Size”, Schnauzerul pitic nu a fost niciodată un adevărat câine la modă în Europa.
Crescătorii serioși, care cresc în conformitate cu standardul FCI, evită creșterea speculativă pentru „formatul de jucărie” și se concentrează în schimb pe obținerea unui Schnauzer pitic sănătos, robust și cu un caracter puternic.
Nu cumpăra un pui de Schnauzer pitic decât de la un crescător de renume.
© Andrey Tarakanov / stock.adobe.com
Ferește-te de ofertele dubioase care oferă căței fără Pedigree la preț de nimic. Doar cumpărând de la un crescător responsabil poți avea garanția că patrupedul tău are un material genetic sănătos, că toate vaccinările și examinările preventive recomandate au fost efectuate și că animalul a avut o socializare potrivită în acele prime săptămâni cruciale.
Acesta e motivul pentru care un Schnauzer pitic de la un crescător responsabil costă între 1.200 și 1.500 de euro.
Reproducerea intenționată a unei versiuni în miniatură a Pinscherului cu păr sârmos a început în jurul anului 1880 în zona Frankfurt am Main. Se dorea crearea unui câine de talie mică pe baza Schnauzerului mediu, câine care să corespundă pe deplin fratelui său mai mare în ceea ce privește aspectul și temperamentul.
Dimensiunea mică a Pinscherului pitic cu păr sârmos, așa cum se numea rasa la început, a fost probabil obținută prin încrucișarea Affenpinscherului cu Pinscherul pitic.
Primul Schnauzer pitic a fost înregistrat oficial în 1888. Inițial, Schnauzerul pitic a fost eclipsat de frații săi mai mari, dar după cel de-al Doilea Război Mondial, când în anii 1950 a fost puternic promovată creșterea câinilor de talie mică, Schnauzerul pitic a cucerit inimile multor iubitori de câini.
Rezistența, curajul, inteligența și vigilența erau deja necesare strămoșilor Schnauzerilor. Ca și câini ai fermierilor și cărăușilor, ei nu trebuiau doar să țină șobolanii și șoarecii departe de casă, curte și trăsură, ci și să alunge hoții și alți oaspeți nepoftiți.
Aceștia trebuiau să fie perseverenți pentru a-i însoți pe cărăuși în călătoriile lor și aveau nevoie de o blană rezistentă la condițiile meteo. Datorită numeroaselor lor utilizări ca „șorecari”, câini de grajd și câini de pază, Pinscherii cu părul sârmos au devenit foarte populari la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În țara sa de origine, Germania, mai exact în Baden-Württemberg și Bavaria, aproape fiecare sat avea un astfel de tip de Pinscher la acea vreme.
Datorită percepției sale rapide, a naturii sale jucăușe și a relației apropiate cu familia, Schnauzerii pitici sunt destul de deschiși la încercările de „educare” ale oamenilor lor.
Ei privesc sesiunile de dresaj ca pe un fel de joacă și sunt bucuroși să participe, atâta timp cât li se oferă varietate. Cu toate acestea, încăpățânarea lor va deveni vizibilă dacă trucurile devin prea repetitive. E important să găsești abordarea potrivită și vei descoperi că această rasă este un câine de companie minunat. Nu numai va oferi multă distracție familiei, ci și o protecție împotriva potențialilor hoți.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
