© melounix / stock.adobe.com
Urechi ascuțite, bot lung: Shiba Inu amintește de o vulpe.
Blana ca de pluș și mărimea convenabilă fac ca Shiba Inu să fie la prima vedere un tovarăș bun pentru mulți iubitori de câini. Dar e nevoie de multe cunoștințe despre dresarea câinilor, precum și de multă dorință de a face mișcare pentru a trăi împreună cu un Spitz japonez.
„Shiba Inu” tradus înseamnă „câine mic”. De fapt Shiba Inu, care cântărește maxim 13 kg, este cel mai mic reprezentant al celor șase rase japoneze de câini recunoscute de FCI. Semnele sale distinctive sunt urechile ascuțite și triunghiulare, care accentuează expresia facială atentă. Coada ar trebui să fie curbată în sus și apropiată de spate conform standardului rasei.
Blana scurtă poate fi roșcată, neagră focat sau „sesame” – prin „sesame” se înțelege o combinație de fire roșii și negre.
Fiecare colorit ar trebui să aibă „urajiro” – acest lucru se referă la fire de păr albe în jurul botului, pe gât, pe piept și pe burtă, precum și pe partea inferioară a cozii și pe interiorul picioarelor.
La urma urmelor, aspectul acestor câini japonezi este foarte primitiv și amintește – în mod special specimenele roșcate – de aspectul unei vulpi.
© Africa Studio / stock.adobe.com
Un Shiba Inu are propria sa minte: acest câine independent și încrezător nu prea vrea să se subordoneze. Pe lângă asta, are un comportament extrem de teritorial, o pasiune pentru vânătoare, precum și o mare reticență față de străini – indiferent că sunt câini sau oameni. Shiba Inu este un câine bun de bază, care nu are tendința să latre fără rost. Dacă a socializat cum trebuie de când e mic, el se poate integra ulterior cu ușurință într-un grup. Shiba Inu se poate împrieteni cu alte animale din familie, cu condiția să fi socializat cu ele de mic. Dacă ai câștigat încrederea unui Shiba Inu, poți fi sigur că acest patruped loial va fi alături de tine, impresionându-te prin felul său protector și în același timp prietenos de a fi.
Te consideri un lider? Doar așa vei putea dresa cu succes un câine din această rasă. Pentru că independentul patruped nu prea are dorința de a îți face pe plac și se vede ca cel mai bun lider de haită – dacă nu îi demonstrezi contrarul.
De aceea e nevoie de multă empatie, experiență, consistență iubitoare și, nu în ultimul rând, răbdare pentru educația sa. Nesiguranța, inconsistența sau comportamentul dur – Shiba Inu va ține minte toate acestea și nu va dori să se subordoneze unui astfel de tratament.
Atunci vine în discuție comportamentul dominant accentuat al rasei. Însă dacă îndeplinești aceste standarde ridicate și poți controla bine câinele, nu prea vei avea probleme la dresarea acestuia.
Faza de formare și socializare a cățelului și a câinelui tânăr este o perioadă extrem de importantă pentru această rasă, pentru ca animalele adulte să nu devină incompatibile cu alți câini.
Având în vedere instinctul său puternic de vânătoare, nu poți să îl lași mereu liber – ca să faci asta, ar trebui să fii sigur că patrupedul vine la tine oricând este chemat, lucru pentru care e nevoie de destul de mult antrenament în cazul acestei rase.
Citește articolul nostru despre dresajul câinilor cu instinct de vânătoare.
© PhotoSpirit / stock.adobe.com
Dacă te gândești să îți iei un Shiba Inu, ar trebui să ai deja experiență cu câini, pentru că rasa nu este în nici un caz potrivită pentru începători. Stăpânii au nevoie de timp, răbdare și nervi de oțel pentru educarea acestuia. Pe lângă acestea, ar trebui să îți placă să petreci timp în aer liber, chiar și pe vânt și vreme urâtă, dacă ești interesat de Shiba Inu.
Dacă îi poți oferi patrupedului o educație bună, precum și un nivel potrivit de activitate, el ar putea chiar să trăiască într-un apartament – cu acordul proprietarului, dacă e cazul. Toți membrii familiei ar trebui să fie de acord cu sosirea noului prieten și să nu fie alergici.
Spitzul japonez nu este un câine bun pentru persoanele obsedate de curățenie sau fanii pantalonilor din catifea neagră, pentru că poate lăsa mult păr, mai ales în cele două perioade ale anului când își schimbă blana.
Rasa se înțelege foarte bine cu copiii mai mari, dar în orice caz asigură-te că are un loc unde să se retragă. Shiba Inu acceptă alte animale doar dacă a socializat cu ele de când e mic. Cu toate acestea, nu insista să îl lași singur cu porcușorul de guineea, pentru că în final este un câine cu instincte de vânătoare.
Asigură-te că are cine să aibă grijă de câine dacă pleci în vacanță sau te îmbolnăvești. În ziua de azi poți lua un câine cuminte în multe locuri, pentru că există numeroase hoteluri care permit animale de companie.
Însă, nu călători cu Shiba Inu în zone calde, pentru că acest câine suferă de căldură. Dacă vrei să lași câinele acasă, ține cont că e nevoie de un stăpân de câini cu experiență, pentru ca Shiba Inu să nu prindă obiceiuri proaste, de care să îți fie greu să scapi când te întorci.
Înainte de a îți lua un câine, pe lângă costurile de la început (prețul câinelui, echipamentul de bază – boluri, pături, culcușuri, lesă, ham, zgardă, unelte pentru îngrijirea blănii, cușcă de transport pentru mașină, jucării), nu uita să iei în considerare costurile lunare pentru un tip de hrană potrivit, precum și vizitele regulate la veterinar, care pot fi mai scumpe în caz de boală.
Acest patruped japonez activ nu prea are predispoziții genetice la anumite boli, cu condiția să nu existe cosangvinitate.
Cu toate acestea, chiar și un câine atât de rezistent precum Shiba Inu poate suferi de displazie de șold sau cataractă, dar nu prezintă un risc ridicat – mai ales dacă alegi un Shiba Inu de la un crescător de încredere.
Asigură-te că patrupedul nu ajunge să fie supraponderal și oferă-i un regim adecvat cu conținut ridicat de carne și suficientă mișcare.
Astfel el poate ajunge până la vârsta de 15 ani, dacă e sănătos. Nu scoate câinele afară la mișcare dacă e prea cald vara, pentru că va avea probleme pe temperaturi ridicate din cauza blănii sale călduroase.
Blana ca de pluș a unui Shiba Inu are un strat superior drept și un strat inferior foarte fin. O periere ocazională este suficientă în ceea ce privește îngrijirea blănii, pentru că blana scurtă a acestei rase nu are tendința de încâlcire.
Cu toate acestea se recomandă să îl periezi mai atent în perioadele în care își schimbă blana: patrupezii lasă destul de mult păr pentru o perioadă de două până la patru săptămâni. Faptul că firele de păr ale unui Shiba Inu nu se agață face să îți fie mai ușor să faci curat prin casă, fiind relativ ușor de îndepărtat de pe mobilă și haine.
Un plus pentru iubitorii de câini cu nas sensibil: Shiba Inu nu prea are acel miros urât de câine, chiar dacă este ud.
Sfat pentru o dantură sănătoasă: pe lângă gustările uscate de ros, poți ajuta la igiena dentară a patrupedului dacă îl speli regulat pe dinți. Pentru a face asta, obișnuiește-l de mic cu o periuță și o pastă de dinți pentru câini.
Natură pe orice vreme – plimbările lungi sunt preferatele acestei rase japoneze. Va dori să își întindă lăbuțele chiar dacă plouă afară.
Animalele adulte sunt tovarăși buni de alergat sau ciclism: antrenează patrupedul pas cu pas și ține cont de instinctele sale de vânătoare.
Un Shiba Inu vrea să facă activități care au un scop evident, așa că nu prea îl tentează să aporteze. Unora reprezentanți ai rasei le plac sporturi ca Agility, în timp ce alții nu le văd rostul – testează diverse activități pentru a vedea ce vă face plăcere la amândoi.
© everydoghasastory / stock.adobe.com
Hrana uscată este relativ ieftină și simplă, dar trebuie să ai grijă ca patrupedul să bea suficiente lichide.
Hrana umedă conține circa 80% apă și este deseori preferată de câini datorită mirosului puternic. Bineînțeles că poți și alterna între hrană umedă și uscată.
Dacă alegi metoda „BARF” (BARF vine de la „hrană biologică adecvată crudă”) și prepari singur mesele câinelui, ai grijă să te informezi în avans.
Pentru că, pe lângă carne crudă, Shiba Inu are nevoie și de legume, uleiuri, oase și verdețuri într-o cantitate coordonată pentru a preveni malnutriția. De asemenea îi poți oferi patrupedului și gustări uscate de ros pentru îngrijirea dinților.
Atunci când schimbi regimul câinelui tău, cel mai bine este să o faci pas cu pas, pentru că unii câini au probleme la stomac sau chiar fac diaree dacă le schimbi mâncarea brusc. Așa că amestecă noua hrană în cantități tot mai mari cu mâncarea obișnuită timp de câteva zile.
Câinii tineri au nevoie de mai multe mese pe zi până pe la vârsta de 3-4 ani, spre deosebire de Shiba Inu, care se descurcă cu două mese pe zi.
Nu hrăni câinele tânăr și câinele adult exact la aceeași oră, pentru ca acesta să nu prindă obiceiul să stea în bucătărie să latre.
Dă-i de mâncare într-un loc fix, liniștit, unde să poți face curat cu ușurință. Cel mai bine este să îi dai de mâncare după plimbare, pentru ca acesta să se poată odihni după masă.
Rădăcinile rasei se află în regiunile muntoase ale Japoniei Centrale, unde strămoșii Shiba Inu au servit rezidenții timp de secole întregi, ca și câini de pază și de vânătoare pentru animale mici și păsări, cum ar fi fazani. În toată această perioadă rasa nu a avut alte influențe, pentru că pur și simplu nu existau alți câini cu care să fie încrucișată.
Odată ce britanicii au adus alți patrupezi la finalul secolului 19, Shiba Inu au fost încrucișați cu setteri și pointeri. În interval de câteva decenii rasa pură Shiba Inu a devenit o raritate. În 1928 fanii rasei au început înmulțirea țintită a acestor câini, în 1934 stabilindu-se un standard obligatoriu.
În comparație cu strămoșii lor, Shiba Inu din ziua de azi sunt un pic mai mari și mai puternici. În 1937 rasa a primit statusul de „Monument Natural Național” în Japonia, lucru care a ajutat răspândirea sa în alte locuri. În afară de Akita Inu, ea este cea mai cunoscută rasă de câini din Japonia astăzi, dar nu este atât de comună în afara țării sale de origine.
Dacă această rasă japoneză ți-a cucerit inima și îndeplinești toate criteriile pentru îngrijirea acestor câini, poți începe să cauți un crescător. Evită ofertele care nu oferă dovadă de Pedigree, pentru că doar așa te asiguri că obții un Shiba Inu de rasă.
Asigură-te că crescătorul este membru al unei asociații, aceasta fiind o condiție minimă a crescătorilor responsabili. În acest caz părinții trebuie să îndeplinească anumite cerințe privind sănătatea și caracterul înainte de a fi acceptați pentru înmulțire.
Pe lângă asta, crescătorul ar trebui să îți dea ocazia să cunoști cățeii și părinții lor acasă la ei. Toate animalele ar trebui să îți dea impresia că sunt echilibrate și active. Costul unui cățel Shiba Inu este de aproximativ 1.000 de dolari.
Faza de formare este foarte importantă pentru un pui de Shiba Inu – asigură-te că crescătorul pune importanță pe acest lucru, pentru ca micuții să se integreze cât mai repede în viața de zi cu zi și să cunoască multe lucruri. Dacă vrei să înveți câinele cu pisici, ideal ar fi să cauți un crescător care are și feline.
© Happy monkey / stock.adobe.com
Împreună cu cățelul vaccinat și deparazitat intern vei primi și un certificat de Pedigree, un carnet de sănătate pentru cățelul cu chip, precum și unele lucruri mici pentru a îl ajuta să se obișnuiască cu noua casă – de exemplu o pătură cunoscută și câteva porții din hrana cu care este obișnuit.
Un crescător responsabil de Shiba Inu va fi dispus să te ajute cu sfaturi și sugestii, dacă ai întrebări specifice despre dezvoltarea sau sănătatea cățelului, chiar și după vânzare.
Dacă nu cauți neapărat un cățel mic, ci vrei să oferi un cămin unui câine adult, ai mai multe opțiuni.
Deși șansa de a găsi un Shiba Inu de rasă la adăpostul local este destul de mică având în vedere cât de rară este rasa, cel mai probabil vei putea găsi pe internet numeroși Shiba Inu, care și-au pierdut fosta familie din diverse motive.
Unii au fost dați pentru că stăpânii au subestimat dominanța rasei și au supraestimat propria lor expertiză.
Astfel de câini, care deseori nu sunt foarte educați sau sociabili, trebuie să ajungă pe mâinile unor profesioniști sau iubitori de câini, care, împreună cu patrupedul lor, pot beneficia de suport profesionist de la dresori sau școli de dresaj.
Dar bineînțeles că există și reprezentanți bine educați ai rasei în adăposturi de animale. Având o discuție detaliată cu locul, de unde îl iei, fie că e de la fostul stăpân, Protecția Animalelor sau un adăpost, poți afla în general dacă patrupedul este potrivit pentru tine.
Cel mai bine ar fi și să ajungi să îl cunoști înainte de a îl lua acasă. În orice caz, să îți împarți viața cu un „câine la mâna a doua” poate fi o experiență foarte satisfăcătoare.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
