© otsphoto / stock.adobe.com
Aspectul teckelului a topit inima multor iubitori de animale. Află aici totul despre această rasă de câini atât de îndrăgită, cunoscută și sub numele de „Dachshund” sau câine șoricar.
Teckelii sunt recunoscuți rapid după constituția lor tipică: picioarele scurte poartă un corp musculos și alungit. Un cap drept cu urechile lăsate face, de asemenea, parte din standardul teckelului. Spatele lung în raport cu corpul este de asemenea tipic rasei, ceea ce i-a adus și numele glumeț de „cârnăcior”. În ciuda picioarelor lor scurte, reprezentanții rasei se mișcă de obicei foarte agil și rapid. Acești câini compacți sunt împărțiți în trei dimensiuni, cea mai mare fiind ”teckelul”, care poate cântări până la 9 kg. Ceva mai mic este „teckelul pitic”, cu o circumferință toracică de 30-35 cm și o greutate de 6-7 kg. Cel mai mic reprezentant al rasei este „Kaninchenteckel”, cu o circumferință toracică de până la 30 cm și o greutate corporală maximă de 3 kg.
Rasa populară este variată și în ceea ce privește blana, deoarece cele trei tipuri de mărime sunt împărțite și în trei tipuri de blană: există teckelul cu părul lung, mătăsos și strălucitor, teckelul cu părul sârmos, ușor zbârcit, cu o blană aspră și o barbă îngrijită, și teckelul cu părul scurt, cu o blană netedă. Toate cele trei lungimi de blană pot fi admirate în multe nuanțe de culoare: de exemplu, complet roșcat, galben sau roșu-galben, teckel bicolor în combinația negru-maro și patrupezi pătați cu o culoare de bază închisă și pete mai deschise. Cu toate acestea, albul este exclus – astfel încât teckelul rămâne la aspectul tipic de pădure, asortat culorii mediului său preferat.
Un câine mic, dar cu o mare încredere în sine: datorită utilizării originale a câinelui șoricar și a muncii sale independente în vânătoare, micii patrupezi au adesea multă încredere în sine. Acest lucru poate – de multe ori și în întâlnirile cu câini mari – să ascundă un potențial de conflict, pentru că unii teckeli nu oferă animalelor mari respectul cuvenit. Deoarece teckelii fac parte din grupul de patrupezi care lucrează independent, ei preferă să decidă singuri unde să meargă.
Teckelii cu o pronunțată „dorință de a face pe plac”, care așteaptă cu bucurie noi sarcini pentru a-și face familia umană fericită, sunt în minoritate. Pentru iubitorii de teckel, acest lucru înseamnă: începe dresajul cu dragoste și consecvență încă de când animalul e mic! Acest lucru întărește și legătura dintre câine și om, legătură care poate fi construită doar cu blândețe. Chiar dacă au tendința de a arăta puțin respect față de alți patrupezi și bipezi, teckelii sunt, în general, tovarăși bine echilibrați, nici fricoși, nici agresivi.
© otsphoto / stock.adobe.com
Picioarele scurte ale teckelului pot reprezenta sfârșitul său: se poate ajunge la osificarea timpurie a picioarelor și, prin urmare, la membre deformate. Din cauza spatelui lung în raport cu restul corpului, inclusiv a coloanei vertebrale lungi, teckelii sunt predispuși și la un anumit tip de hernie de disc, „paralizia teckelului”. Acest lucru duce la comprimarea nervilor din coloana vertebrală – patrupedul nu-și mai poate controla picioarele din spate, de exemplu.
Așa cum se întâmplă adesea, prevenirea este mult mai simplă decât vindecarea: mușchii puternici ai spatelui, prin multe exerciții fizice, precum și o greutate corporală sănătoasă vor proteja teckelul de această boală tipică rasei. Odată ce paralizia a apărut, nu mai poate fi inversată, dar simptomele pot fi ameliorate cu medicamente, fizioterapie sau intervenții chirurgicale.
Treptele pot favoriza apariția paraliziei teckelului – ia patrupedul în brațe pe scări ca măsură de precauție. Teckelii cu părul sârmos sunt considerați cei mai rezistenți reprezentanți ai rasei lor – cu toate acestea, se spune că sunt și cei mai încăpățânați.
După cum s-a menționat deja, excesul de greutate la teckel trebuie evitat cu orice preț pentru a preveni paralizia teckelului. Acordă atenție unei diete echilibrate și unei activități fizice suficiente. Nu îi oferi acestuia gustări decât cu moderație. Cântărește periodic câinele pentru a verifica greutatea. Alege hrană pentru câini de calitate superioară, care să îi ofere toate substanțele nutritive de care are nevoie. Nevoile nutriționale variază de la un câine la altul. Astfel, mai mulți factori joacă un rol esențial în alimentația câinilor. Printre ei se numără vârsta, nivelul de activitate și greutatea.
În general, alimentația trebuie să fie cât mai bogată în carne și mai săracă în cereale. Depinde de tine și, bineînțeles de preferințele animalului tău dacă alegi hrană umedă sau uscată. O metodă alternativă de hrănire este hrana crudă (BARF). În acest caz, patrupezii primesc multă carne proaspătă, organe interne, legume, precum și suplimente de vitamine și minerale. Scopul este de a imita animalul de pradă – bazat pe dieta carnivoră originală a câinelui. Deoarece această metodă de hrănire trebuie adaptată exact la nevoile câinelui, ai nevoie de anumite cunoștințe în domeniu. Îți recomandăm să consulți medicul veterinar dacă ai dubii.
Dacă vrei ca teckelul să se simtă cu adevărat bine în pielea sa, el are nevoie de o îngrijire regulată a blănii. Cel mai bine este să periezi câinele de mai multe ori pe săptămână – indiferent dacă ai acasă un teckel cu păr scurt sau lung. Bineînțeles că blana unui teckel cu păr lung are nevoie de mai multă atenție.
Acestora le place să scotocească pe sub vegetația densă cu picioarele lor scurte – așa că atunci când îi periezi caută și paraziții care s-ar putea să se fi adăpostit în blana câinelui.
Teckelii au o minte proprie (încăpățânată) și educația lor necesită răbdare, empatie și multă consecvență. Utilizarea inițială a câinelui ca vânător independent la ferme joacă un rol important aici, deoarece el trebuie să fie capabil să ia decizii pe cont propriu, cu curaj și cu încredere în sine. Stabilește reguli clare și, mai presus de toate, fii întotdeauna consecvent! De obicei, teckelii învață repede ce se așteaptă de la ei – și se țin de cuvânt. Cu toate acestea, dacă cedezi în ochii teckelului în materie de dresaj, patrupedul tău va exploata acest lucru fără rușine. Fiind un câine de vânătoare, are, de obicei, un instinct de vânătoare puternic – un obiectiv al dresajului ar trebui să fie controlul acestuia. Teckelii ar trebui să fie obișnuiți să fie în preajma altor câini și a copiilor atunci când sunt încă pui, pentru a fi compatibili mai târziu. Pot fi obișnuiți și cu alte animale de companie, dar animalele mici în sălbăticie, adică la plimbare, sunt de obicei întotdeauna „pradă” în ochii vânătorului pasionat. Nu prea îi poți lăsa liberi în zone unde există vânat, decât dacă sunt foarte bine dresați.
Inteligenții patrupezi au nevoie de multă activitate pentru a nu se plictisi. Recuperarea, căutarea obiectelor ascunse în casă și în grădină, exersarea trucurilor – toate acestea reprezintă o schimbare binevenită pentru câinele inteligent și, de asemenea, consolidează legătura dintre om și animal. Micuții nu sunt potriviți pentru sporturi precum Agility, dar le plac plimbările lungi – multă mișcare este cea mai bună asigurare împotriva paraliziei tipice pentru teckel. Oferă-i animalului suficient timp să scotocească și să adulmece în timpul plimbărilor.
© pololia / stock.adobe.com
Printre fanii acestei rase s-a numărat Napoleon Bonaparte, de exemplu, căruia îi plăcea să fie ilustrat cu teckeli și chiar i-a dat unuia dintre patrupezii săi numele „Napoleon”. Ultimele sale animale și-au găsit locul de odihnă definitivă lângă sarcofagul conducătorului de renume mondial după ce au murit. Drept câini de vânătoare, teckelii au fost multă vreme un privilegiu al nobilimii și multor persoane puternice le-a plăcut să fie văzuți cu micii patrupezi. Kaiserul Wilhelm al II-lea a cerut chiar și ridicarea unui monument în memoria câinelui său favorit, Erdmann, cu inscripția „În memoria credinciosului meu teckel Erdmann (1890-1901) W[ilhelm] II”. Și nici măcar regina britanică Elisabeta a II-a, cunoscută pentru marea ei pasiune pentru corgi, nu poate scăpa de farmecul teckelului: ea a ajuns să crească „Dorgis”, o încrucișare între teckel și corgi. Până și artiștii apreciază micuții inteligenți și sunt inspirați de muzele cu patru picioare: pictorul Pablo Picasso și teckelul Lump erau considerați inseparabili, lucru dovedit în mod impresionant de numeroasele fotografii cu acest duo armonios. Artistul Andy Warhol i-a imortalizat pe câinii săi Archie și Amos în multe dintre lucrările sale.
Odată ce teckelul nu a mai fost doar un privilegiu al nobilimii, a cucerit inimile iubitorilor de câini din întreaga Europă. Chiar și în România erau văzuți mereu plimbându-se prin oraș și prin parcuri alături de oamenii lor – popularitatea lor drept câini de familie a crescut rapid.
În prezent, șoricarii sunt mai mult exotici decât câini la modă și sunt rareori văzuți pe străzi. Acest lucru se datorează și numărului tot mai mare de rase de câini de dimensiuni similare: de la Jack Russell la mops – iubitorii de câini au pur și simplu mai multe opțiuni în prezent.
Acest câine numit și „cârnăcior” (wiener dog) a inspirat celebrul „Wackeldackel” (sau Bobblehead), jucăria ce decorează bordurile mașinilor. Totuși, în ciuda ironiilor ocazionale la adresa câinelui, rasa continuă să aibă un nucleu mare de fani care apreciază companionii inteligenți și încrezători în sine.
Teckel este un câine de vânătoare versatil
Câinele Teckel provine din Germania, unde a fost creat probabil din câinii tip brac în Evul Mediu. Creșterea oficială pentru stăpânii din afara aristocrației a existat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un standard de creștere, însă, abia din 1925. Numele rasei a fost clar de la început: „Dachshund” erau tovarăși de încredere pentru vânători și erau folosiți în principal pentru vânătoarea independentă de bursuci (în germană: „Dachse”) și vulpi.
Picioarele scurte fac posibilă pătrunderea în vizuinile bursucilor și vulpilor, principala sarcină a teckelului fiind aceea de a scoate prada din vizuină – este mai bine să nu se implice într-o luptă cu locuitorii pădurii. Dar acest vânător cu patru picioare își arată calitățile versatile și la suprafață, de exemplu, în urmărire. În zilele noastre, teckelii sunt câini de companie populari și sunt rareori folosiți drept câini utilitari.
© Sabine Naumann / stock.adobe.com
Vrei să te bucuri de un astfel de câine în fiecare zi și să ai un teckel acasă? Super! Cu toate acestea, câteva lucruri trebuie clarificate înainte ca noul tău coleg de cameră să se mute în casă:
Teckelii au o speranță de viață de 15 ani și chiar mai mult – ești pregătit să-ți asumi responsabilitatea pentru o perioadă atât de lungă? Gândește-te la modul în care noul tău patruped poate fi îngrijit în absența ta, de exemplu, în caz de concediu sau boală. Multe hoteluri din zilele noastre permit și oaspeților cu patru picioare să rămână peste noapte – interesează-te pentru a vedea ce posibilități ai. Află mai multe despre viața cu acești micuți de la alți stăpâni de teckeli. Pe internet vei întâlni rapid oameni cu aceleași idei și poți primi sfaturi de la fani experimentați ai câinilor șoricari. În ciuda dimensiunii sale, un teckel nu este niciodată un câine de poală tipic, chiar dacă îi place să fie mângâiat. Acest lucru trebuie să fie luat în considerare și de ceilalți membri ai familiei – mai ales de copii.
Te-a cucerit această rasă și ești hotărât să îți iei un teckel? Atunci poți începe să îți cauți noul coleg de cameră! Fii atent la câteva aspecte atunci când alegi un crescător: el ar trebui să fie membru al unei asociații chinologice sau a unui club specializat. Deși există și aici câteva oi negre, apartenența la un club sau la o asociație este o caracteristică de bază a unui crescător de renume.
De asemenea, o primă întâlnire ar trebui să aibă loc în casa crescătorului, astfel încât să îți poți face o idee despre mediul în care trăiește potențialul nou membru al familiei tale. Aici poți face cunoștință nu numai cu viitorul patruped, ci și cu părinții săi și, dacă este cazul, cu frații săi. Un crescător serios va avea și el întrebări: este interesat de modul în care vor trăi în viitor puii săi și pune întrebări legate de situația ta sau de cum îți petreci timpul liber. Un contract de vânzare este o chestiune de rutină atunci când cumperi un câine de la un crescător.
Dacă nu vrei neapărat un cățel tânăr, există și asociații pentru teckeli nevoiași – acestea plasează și teckeli mai bătrâni care își caută un nou cămin. La urma urmei, s-ar putea ca un câine mai în vârstă să fie deja bine educat, lucru pe care, de obicei, centrele de plasament îl pot evalua cu ușurință. Pentru iubitorii de câini fără experiență, acest lucru are avantajul că pot cunoaște un teckel adult fără a fi nevoiți să se ocupe de dresajul complet al câinelui, care este elementar pentru această rasă. Atât crescătorii, cât și asociațiile care plasează teckeli seniori îți pot da sfaturi bune în acest sens! Uneori vei găsi teckeli care așteaptă cu nerăbdare o casă nouă chiar și la adăpostul local de animale.
Ferește-te de teckelii „la mâna a doua” de la crescători, care sunt oferiți la un așa zis preț redus. În timp ce un crescător de teckel pasionat de caracterul și sănătatea animalelor a ales ca obiectiv de reproducere câinii tipici, care ar dori să ajungă la persoane responsabile, „oile negre” sunt de obicei interesate doar de profit. Nu doar cățeii suferă din această cauză, fiind separați mult prea devreme de mama lor, care nu de puține ori este abuzată ca „mașină de fătat”. Adesea, aceste comportamente aduc cu ele deficite sociale și de sănătate care afectează și cățelul: mulți căței au boli cronice sau dezvoltă boli după cumpărare, ca urmare a creșterii lor iresponsabile.
Fanii de teckeli și iubitorii de animale ar trebui să se gândească pe termen lung aici și, de asemenea, să nu facă nicio achiziție din milă, deoarece fiecare „cățeluș la mâna a doua” vândut susține cererea de animale la un preț ieftin. Adevărații prieteni ai rasei știu: un Teckel de la o „casă bună” poate fi cumpărat, dar este întotdeauna neprețuit!
Îți dorim o viață minunată alături de istețul tău Teckel!
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
