Leptospiroza este o boală canină cauzată de bacterii în formă de spirală. Este cunoscută și sub numele de boala de Stuttgart sau boala Weil. Patogenul este bacteria leptospira (L.), care apare în toată lumea și cauzează infecții severe chiar și la stăpânii de câini. Cel mai comun tip este Leptospira interrogans, deși există și alte tipuri, precum L. pomona sau L. australis.
Leptospirelor le plac mediile calde și umede, motiv pentru care sunt destul de comune în zonele mediteraneene și în alte climate calde și umede. Prin urmare, numărul de infecții crește în lunile de vară și de toamnă. Ele pot fi întâlnite la diverse animale domestice și în mod special la animale sălbatice, cum ar fi rozătoarele, care sunt gazdele principale. De la ele ajung la gazda finală prin contact direct și indirect, de exemplu prin obiecte, mâncare sau apă contaminată. Urina infectată este principala sursă de infecție în majoritatea cazurilor, dar bacteriile pot fi transmise și puilor în timpul împerecherii sau în timpul gestației în uter. Odată ce leptospirele au pătruns în corp, ele ajung foarte repede în întregul organism prin vase de sânge. Dacă și în ce măsură apar simptome depinde de formarea proteinelor de protecție (anticorpi):
- Animale cu anticorpi: patogenii sunt eliminați și boala nu este declanșată
- Animale fără anticorpi: bacteriile se multiplică în diferite organe și duc la declanșarea bolii
Simptome ale leptospirozei la câini
Odată ce a apărut leptospiroza la câine, ea afectează în mod special ficatul și rinichii. Organele genitale, sistemul nervos și alte organe pot fi și ele afectate.
Există trei tipuri diferite de evoluții ale bolii cu simptomatologii diferite, în funcție de severitatea acesteia și de activitatea sistemului imunitar. Boala nu trebuie să fie mereu foarte severă, multe cazuri de leptospiroză sunt ușoare.
Progresie rapidă (peracută):
- Bacteriile se multiplică atât de repede încât animalele afectate mor la scurt timp după, ca urmare a cedării organelor
Progresie relativ rapidă (subacută):
- Stare generală proastă și febră
- Vărsături, deshidratare
- Tendință crescută de a sângera, de exemplu curgerea sângelui din nas, dificultăți de respirație din cauza hemoragiei la plămâni (sindrom hemoragic alveolar sever)
- Membrane mucoase galbene (icter)
- Secreția crescută de apă și urină (poliurie, polidipsie) și posibilă insuficiență renală acută
- Tulburări neurologice
Progresie înceată (cronică):
- Nefrită
- Inflamarea ficatului și procese metabolice crescute ale ficatului (fibroză hepatică)
Diagnosticare
O anamneză detaliată este baza fiecărui diagnostic. O călătorie în străinătate și alți factori importanți, cum ar fi schimbări privind locul de unde bea apă, sunt semne importante ale leptospirozei la câini. Veterinarul poate identifica alți parametri importanți, cum ar fi starea generală și temperatura internă a corpului, cu ajutorul unei examinări clinice generale. Dacă acesta ajunge la concluzia că ar putea exista o infecție cu leptospiroză, el va efectua o consultație de specialitate. Animalele bolnave vor avea un conținut crescut de globule albe în sânge (leucocitoză) și o lipsă de trombocite (trombocitopenie), care afectează capacitatea de coagulare și poate duce la hemoragie.
Analiza chimică a sângelui oferă informații importante despre funcția rinichilor și a ficatului. Dacă organele sunt deja afectate, animalele au, printre altele, un conținut crescut de toxine urinare în sânge (azotemie), precum și valori hepatice crescute, cum ar fi ALT (alanin aminotransferaza) sau GLD (glutamat dehidrogenaza). Având în vedere că analizele de sânge nu sunt o dovadă clară a leptospirozei, veterinarul poate efectua o detectare directă sau indirectă a patogenilor. Detectarea directă a patogenilor se face cu ajutorul microscopiei în câmp întunecat folosind o mostră de urină, dar această metodă de testare este relativ nesigură, pentru că patogenii nu se găsesc mereu în urină.
Așa că procedura standard este un test serologic, indirect de detectare, așa numitul test microscopic de aglutinare (MAT). Principiul acestei proceduri este detectarea anumitor anticorpi, care sunt produși de celulele imune în timpul prezenței leptospirelor. Însă e greu să faci distincția între titrurile de anticorpi și infecția dacă animalul a fost vaccinat înainte să facă boala. Prin urmare testul se face timp de câteva săptămâni, pentru că nu poate fi detectată decât o creștere mare în numărul de anticorpi.
Tratament
Tratamentul leptospirozei la câini constă în diferite măsuri terapeutice:
- Administrarea de antibiotice în două faze
- Tratarea simptomelor
- Perfuzii pentru tratamentul cu lichide
- Medicamente împotriva durerilor (analgezice)
- Medicamente pentru greață (antiemetice)
- Tablete pentru protejarea stomacului
- Oxigen în cazul dificultăților la respirare
- Hrănire artificială
- Cateter urinar
E important să supraveghezi continuu parametrii vitali ai unui câine bolnav pentru a interveni cât mai repede posibil în cazul în care starea sa se înrăutățește. Fii foarte atent la activitatea rinichilor, pentru că riscul de insuficiență renală acută este foarte mare.
Prognoză
Prognoza leptospirozei la câini depinde mult de vârsta câinelui, de progresia bolii și de tratament. Forma peracută a bolii este în general fatală, în timp ce o infecție acută poate fi eliminată în general cu succes cu ajutorul tratamentului corect. Formele în mod special de severe au loc la animalele nevaccinate.
Prevenire
În unele țări se recomandă vaccinarea împotriva leptospirozei în cadrul imunizării de bază obligatorii. Aceasta acoperă infecțiile cu L. canicola și L. icterohaemorrhagiae, motiv pentru care aceste tipuri de bacterii sunt foarte rar cele care declanșează leptospiroza. Vaccinul poate fi făcut începând cu a 8-a săptămână de viață. Imunizarea câinilor se face prin intermediul a 2 injecții la intervale de 4 săptămâni. Rapelul se face anual. Momentan se fac cercetări privind vaccinuri noi, care să acopere și alte tipuri de leptospire. Așa că se recomandă să îți protejezi câinele cu ajutorul acestor vaccinuri noi.
Există și alte metode de profilaxie care pot preveni infecția cu leptospire. Printre acestea se numără evitarea zonelor de risc și curățarea și dezinfectarea regulată a zonelor de unde mănâncă și își face nevoile câinele.
