Burmeză

“Pisica aducătoare de noroc” – această descriere a pisicii burmeze din țara sa de origine se potrivește perfect rasei! Aceste vorbărețe iubesc oamenii și își petrec viața jucându-se și zbenguindu-se!

Aspect

Pisica burmeză, cunoscută adesea sub numele simplu de burmeză, aparține unui grup de rase orientale de pisici și provine din Myanmar, cunoscut anterior sub numele de Burma / Birmania. Pisica burmeză nu trebuie confundată cu birmaneza, care provine tot din Burma, dar are blană.

Burmeza este una dintre puținele rase de pisici cu două standarde rasiale distincte, datorate diferenței mari dintre burmeza europeană, original burmeza britanică, și burmeza americană, cunoscute și ca „tradițională” și „contemporană”. Burmeza americană este o pisică mult mai puternică și mai robustă, cu piept și cap larg și botul scurt.  Burmeza europeană este mai suplă și mai atletică și, în mod nesurprinzător, este populară în principal în Europa.

Pisicile burmeze sunt o rasă mică spre medie, femelele cântărind până la 4 kg și masculii în jur de 6 kg. Aceste creaturi grațioase, dar musculoase sunt similare siamezei clasice, deși nu sunt la fel de suple precum versiunea modernă a rasei. Burmeza este mai compactă decât ruda sa siameză, având un piept larg și spate drept, sprijinit de picioare delicate și labe ovale. Fața sa este captivantă, datorită ochilor și urechilor largi. Aceste urechi seducătoare se află amplasate de-o parte și de alta a capului în formă de pană, cu frunte largă și rotunjită. Ochii largi, cu formă ușor migdalată au o strălucire de chihlimbar.

Blana pisicii burmeze este mătăsoasă și lucioasă.  Este foarte ușoară și doar o mică parte din subpăr este lipit de corp, o caracteristică moștenită de la strămoșii săi din climatul cald al Asiei de Sud-Est.

© serkucher / stock.adobe.com

Culorile pisicii burmeze

Blana are în general o culoare uniformă, deși pisicile burmeze pui pot prezenta un model ușor vărgat. De asemenea, nu este neobișnuit ca burmeza să aibă fața ceva mai închisă la culoare, lucru care este, de altfel, destul de căutat. În mod oficial, sunt recunoscute zece varietăți de culoare: albastru, ciocolatiu, maro și roșu, precum și „diluări”, care includ lilachiu, crem și o gamă de variații de două tonuri de culoare, precum ciocolatiu-tortoiseshell, albastru-tortoiseshell, maro-tortoiseshell and liliachiu-tortoiseshell.

• Maro: Pisicile burmeze cu colorație maro închis, caldă, sunt cunoscute sub mai multe nume, inclusiv seal, maro și sable (maro închis). Nasul și lăbuțele sunt, de asemenea, închise la culoare.
• Ciocolatiu:Acest maro-ciocolatiu este diferit de maroul standard sau de colorația seal. Lăbuțele sunt fie de culoarea scorțișoarei, fie maro-ciocolatii.
• Albastru:Această varietate a burmezei este considerată deosebită, având culoarea albastră-gri, cu un luciu metalic, precum și nas și lăbuțe de aceeași culoare.
• Liliachiu:O diluare a maroului tradițional într-un gri delicat cu un ușor luciu roz, ajungând la nas și lăbuțe într-o frumoasă culoare a lavandei.
• Roșu:Pisicile burmeze roșii au blana de o culoare caldă portocalie-roșie și nas și lăbuțe roz. 
• Crem: O altă diluare, de data aceasta a roșului, burmezele crem sunt de un bej deschis, având nasul și lăbuțele roz, la fel ca burmezele roșii.

Descrierea modelului tortoiseshell (carapace de broască țestoasă), adesea abreviat „tortie”, indică o pisică tricoloră, cu modele deosebite. Datorită caracteristicilor genetice ale acestei colorație, toate pisicile tortoiseshell tricolore sunt femele. Burmeza poate fi întâlnită în mai multe varietăți de tortoiseshell:

• Maro-tortoiseshell:Acestea au o culoare roșie de bază cu pete maro închis. Nasul și lăbuțele pot avea mai multe culori, inclusiv maro sau roz, și prezintă adesea pete roz.
• Ciocolatiu-tortoiseshell:O bază ciocolatie-maro cu pete bej frumoase. Nasul și lăbuțele pot fi ciocolatii-maro sau roz și, din nou, pot avea pete roz pe o bază.
• Liliachiu-tortoiseshell:Baza de culoare gri este pătată cu piersiciu și bej închis, cu lăbuțe și nas roz.

În funcție de locul în care sunt crescute pisicile burmeze, există și alte varietăți de culoare disponibile. De exemplu, în Noua Zeelandă, pisicile burmeze sunt adesea de culoarea scorțișoarei, cafenii, caramel sau piersicii, precum și varietăți de argintiu. Pisicile burmeze cu colorație tabby (vărgate) pot fi și ele întâlnite.

Temperament

Pisicile burmeze sunt inteligente, curioase și energice, la fel ca majoritatea raselor orientale de pisici. Aceste pisici încrezătoare iubesc să interacționeze cu oamenii, le place să se joace și să-i distreze pe membrii tineri ai familiei. Burmezele rămân agile și atente chiar și la bătrânețe și le place cel mai mult să aibă conversații lungi cu oamenii „lor”. Totuși, apartenența la o familie mare de oameni nu poate înlocui un companion felin. Pisicilor burmeze nu le place să fie singure, ceea ce înseamnă că nu sunt tocmai animalele de companie ideale pentru persoanele care își doresc o singură pisică.

Acestor pisici le place să se miște și să rămână active, ținându-se ocupate atât fizic, cât și mental. Statul în casă toată ziua nu este condiția ideală de locuit pentru o pisică burmeză. Aceste „titireze” preferă să aibă la dispoziție o grădină îngrădită sau un balcon închis, care să le ofere multe oportunități de a se cățăra, a se juca și de a observa împrejurimile. Dacă decideți să vă mai luați o pisică, trebuie să rețineți că va fi nevoie să dublați distracția!

Înainte de a adopta o pisică, citește și articolul nostru despre Cum să faci din locuința ta un loc sigur pentru pisică.

© zuzule / stock.adobe.com

Îngrijire și întreținere

Ai găsit pisica perfectă pentru tine – felicitări! Pisica burmeză nu au nevoi specifice rasei pentru a fi fericite și sănătoase. Este o rasă activă, jucăușă, care iubește varietatea și căreia îi place să fie stimulată mental și fizic. Pentru a-ți opri pisica din a se urca pe perdea și de a dansa pe masă, asigură-te că are parte de un spațiu sigur în care să se desfășoare, precum o grădină îngrădită sau un balcon închis. De asemenea, oportunitățile de cățărare și ascunziș va ajuta pisica să-și consume energia!

Pisicile burmeze sunt o rasă foarte sociabilă. Acestea se implică activ în viața oamenilor, dar, cu toate acestea, ele își doresc compania altor pisici. Ia asta în considerare dacă ai un loc de muncă ce te ține foarte ocupat sau dacă ești plecat mult de acasă. Pisicile burmeze sunt o rasă orientală și pot fi destul de dominante, ceea ce înseamnă că este mai ușor să le socializezi cu pisici mai calme și mai stabile. Sau poate că poți achiziționa doi frați, care au încredere unul în celălalt și se pot muta în noua lor casă împreună!

În afară de acestea, rasele cu o speranță de viață ridicată, precum burmeza, este bine să fie hrănite cu mâncare cu un conținut ridicat de carne. Acestea pot digera doar o cantitate mică de carbohidrați. Subprodusele de origine vegetală cer un efort nenecesar din partea organelor, putând conduce la diabet și alte boli. Pentru a asigura sănătatea burmezei tale, trebuie să îi asiguri controale veterinare anuale, în timpul cărora pisica poate fi verificată în totalitate, iar veterinarul  poate răspunde întrebărilor pe care le ai.

Probleme de sănătate

Un studiu interesant condus de oameni de știință în 2007  a dovedit că burmeza americană are cea mai scăzută variabilitate genetică din rasele moderne de pisici, însemnând că toate sunt destul de îndeaproape înrudite. Din acest motiv, SUA a permis împerecherea burmezei cu rasele Bombay și Tonkinese. Rasele de pisici cu variabilitate genetică scăzută au un risc mai mare de endogamie involuntară și, de aceea, un număr mai crescut de boli ereditare. Totuși, încă există vești bune pentru iubitorii burmezei: rasa este, statistic vorbind, cea mai longevivă rasă de pisici domestice, trăind în medie 17 ani!

Dar reproducerea sistemică a pisicilor cu un fond genetic mic vine cu un dezavantaj. Pisicile burmeze sunt adesea afectate de „Sindromul Vestibular Congenital”, o boală ereditară a urechii interne, care conduce la anormalități în organele de echilibru localizate acolo și poate cauza vertij sau surzenie.

Diabetes mellitus este o altă boală des întâlnită la pisicile burmeze britanice. Deși diabetul nu poate vindecat la pisici, există opțiuni de tratament, diabetul nemaifiind o condamnare la moarte!

Anumite descendențe ale rasei burmeze arată o predispoziție pentru deficiența de potasiu în sânge, cunoscută sub numele de hipopotasemie. Această boală este transmisă recesiv și, de aceea, poate să treacă adesea neobservată. Dacă ambii părinți poartă gena de predispoziție către hipopotasemie, atunci puiul va fi și el afectat. În funcție de modul în care se prezintă, boala poate fi inofensivă sau fatală.

Fibroelastoza endocardică are, de asemenea, o incidență ridicată în rândul pisicilor burmeze. Aceasta este o boală neîntâlnită anterior la pisici, caracterizată de  îngroșare a mucoasei mușchiului cardiac și se întâlnește exclusiv la puii de pisică.

Creștere

Aceste boli ereditare bot fi combătute doar printr-o reproducere responsabilă și bine gândită. Iubitorii acestei rase are trebui să afle cât mai multe informații despre potențiali crescători înainte să achiziționeze o burmeză. Niciodată să nu ai încredere în vânzătorii care oferă pisici cu pedigree la un preț redus.

Documentația nu este singurul lucru pe care trebuie să îl ai în vedere atunci când cauți pisici cu pedigree. Desigur, este important ca acestea să respecte anumite standarde, dar mult mai important este know-how-ul și atitudinea crescătorilor individuali.

Creșterea pisicilor este un proces dificil, care costă familia de crescători mult timp și efort până în momentul în care pisoii sunt gata să plece spre noile lor case. Este un proces costisitor, începând de la acoperirea costurilor de membru al unei asociații, ca să nu mai vorbim de costurile de la veterinar pentru mamă și pui, inclusiv controalele medicale regulate, sprijinul pentru pisica gestantă, vaccinuri, o posibilă sterilizare și eventualul tratament împotriva paraziților intestinali.

Mâncarea de calitate pentru pisici este, de asemenea, un factor important de luat în seamă. Pentru ca pisoii să învețe tot ceea ce le este necesar de la mama și frații lor și să fie suficient socializați, este important ca aceștia să petreacă cel puțin douăsprezece săptămâni împreună în casa crescătorului. În acest timp, crescătorul este responsabil pentru pisoi în permanență, ceea ce înseamnă că acesta nu investește doar bani, dar și timp și responsabilitate. Este de mirare, atunci, că mulți crescători își analizează cu atenție potențialii cumpărători? În fond, aceștia vor să se asigure că pisoii lor primesc cea mai bună casă, motiv pentru care ei oferă ajutor și sfaturi noilor stăpâni după cumpărarea pisicii. Totul, evident, are un preț – o burmeză tânără costă în jur de 700 – 1000 euro. Unii crescători vând și pisici adulte după împerechere, adesea la un preț redus.

De asemenea, există și posibilitatea de-a vizita un adăpost de animale, unde mulți prieteni patrupezi de toate rasele și vârstele așteaptă să primească o casă nouă!

© seregraff / stock.adobe.com

Istoric

Teoria creșterii pisicii burmeze din Myanmar-ul de azi, cunoscut anterior sub numele de Burma, nu a fost în totalitate clarificată. Se crede că pisicile erau ținute în temple de călugări, fiind una din rasele sacre de pisici. Desigur, în Asia, acestea încă sunt cunoscute sub numele lor tailandez, „Maeo Thong Daeng”.

Se crede că pisici burmeze au fost prezente, în 1871, la prima expoziție de pisici din Marea Britanie, organizată de Harrison Weir la Crystal Palace. La acest spectacol a apărut o variație a pisicii siameze, cunoscută sub numele de „siameza ciocolatie”, care semăna îndeaproape cu populara pisică burmeză americană modernă. Totuși, nu s-a dovedit că această pisică se înrudea, de fapt, cu burmeza.

O altă poveste, tot nesigură, este că un doctor din marina SUA a adus o pisică burmeză din ceea ce se numea la acel moment Burma, la începutul anilor 1930. Pisica era similară cu o siameză deschisă la culoare și o echipă de oameni de știință și crescători de pisici au conlucrat apoi pentru a studia în detaliu caracteristicile genetice ale acestei pisici, cunoscută sub numele de „Wong Mau”. Ei au confirmat faptul că această pisică din îndepărtata Burma nu era doar o variație închisă la culoare a siamezei, dar că aparținea propriei rase. „Wong mau” a fost apoi împerecheată cu „Tai Mau”, o siameză sealpoint, urmată de fiul ei, pentru a produce pui maro închis, care au devenit părinții originali ai rasei burmeze moderne.

În 1936, burmeza a fost recunoscută în mod oficial de către Cat Fanciers’ Association (CFA). Totuși, deoarece rasa era foarte mult împerecheată cu siameza, statutul ei de rasă se sine stătătoare a fost revocat după doar un deceniu. Câțiva crescători de pisici au lucrat pentru a distinge caracteristicile individuale ale burmezei și pentru a preciza diferențele clare dintre această rasă și siameză, ceea ce a dus la re-recunoașterea burmezei ca rasă distinctă începând cu 1954.

În 1958,  American United Burmese Cat Fanciers (UBCF) și-a stabilit propriul standard rasial, care nu s-a schimbat de atunci. Anii 1950 au marcat sosirea burmezei în Marea Britanie și, în 1952, rasa a fost recunoscută de Governing Council of the Cat Fancy (GCCF) din Marea Britanie.

Burmeza britanică a fost bazată pe burmeza americană, printre altele, dar astăzi standardele rasiale diferă mult. Aceste diferențe sunt atât de mari, încât burmeza britanică nici măcar nu este recunoscută în SUA, Australia și Noua Zeelandă. Împrecherea standardului britanic cu importuri americane nu este nici ea dorită.

Anul 1970 a marcat sosirea primei generații de pisici burmeze autentice în Germania, și astfel a început răspândirea rasei burmeze pe cuprinsul Europei. Până astăzi, majoritatea pisicilor burmeze native din Europa provin din varietatea britanică clasică, în timp ce în Noua Zeelandă, Australia și SUA, modelul american mai puternic este mai des întâlnit.

Pisica burmeză a fost implicată, de asemenea, în dezvoltarea mai multor rase de pisici, în special Tonkinese și Burmilla.

Vă dorim o viață lungă și fericită împreună!