Caracal (Râs african)

Caracalul (Râsul African) provine din regiunile uscate din Asia și Africa. Datorită urechilor sale negre seamănă cu linxul, de aceea, este numit și linx de deșert. Unii oameni consideră caracalul ca fiind un animal de companie exotic. Dar caracalii sunt animale sălbatice și nu au ce căuta pe mâinile stăpânilor de pisici.

Aspectul caracalului

Caracalul face parte din familia pisicilor. Această pisică de pradă își datorează numele datorită smocurilor de păr vizibile, de culoare neagră, de pe vârful urechilor: „Karakulak” înseamnă „cu urechi negre” în limba turcă. Partea din spate a urechilor este de asemenea neagră.

Culoarea blănii depinde de habitatul pisicii caracal. Spectrul de culoare variază de la culoarea nisipului sau ocru în regiunile mai uscate, până la o culoare roșu cărămiziu în zonele cu precipitații mai abundente. Burta este întotdeauna mai deschisă și are un model ușor pătat.

Caracalul are marcaje albe și negre pe față.

Având o lungime medie a corpului de 65 de centimetri și o înălțime la greabăn de 45 de centimetri, caracalul face parte din categoria pisicilor de talie medie. Animalele pot crește până la un metru lungime. Coada are o lungime de aproximativ 30 de centimetri.

Cât cântărește un caracal?

Un mascul cântărește între 13 și 18 kilograme. Femelele sunt un pic mai mici și mai ușoare.

Precum linxul, picioarele din spate ale caracalului sunt mai lungi decât cele din față. Acest lucru le permite animalelor să sară până la trei metri înălțime – din picioare! Datorită abilității lor enorme de a sări, pisicile caracal sunt capabile chiar să prindă păsări în zbor.

Pisica Caracal și linxul

Multă vreme s-a presupus că linxul (Lynx) și caracalul (termen tehnic: caracal caracal) sunt strâns înrudite. Ambele genuri fac parte din familia pisicilor (Felidae), au urechile stufoase și au o statură și dimensiuni similare. Din cauza asemănării sale cu linxul, caracalul mai este numit și linxul deșertului.

Dar există și diferențe între cei doi: urechile caracalului sunt mai lungi decât cele ale linxului. Spre deosebire de linx, caracalul nu are mustăți și nici coadă butucănoasă.

Studii genetice recente au arătat că cea mai apropiată rudă a caracalului este pisica aurie africană (Caracal aurata).

© color combine / stock.adobe.com

Habitatul caracalului

Caracalii trăiesc în zonele semideșertice, stepe și savane uscate.

Aria lor de răspândire se întinde din Peninsula Arabică până în Asia. Printre țările în care trăiesc caracalii se numără Israel, Turcia, Iordania, Siria, Kuweit, Irak și Iran, Pakistan, Turkmenistan și India. În plus, linxul de deșert este prezent și în Africa de Nord, Centrală și de Sud.

Animalele nu se află pe lista roșie a speciilor pe cale de dispariție. Dar în unele părți ale Asiei sunt rareori întâlnite, deoarece habitatul lor devine din ce în ce mai mic. Populațiile mai mari se găsesc în principal în provincia Cape din Africa de Sud.

Comportament tipic pisicii prădătoare

Cu excepția sezonului de împerechere, aceste feline mari trăiesc ca animale solitare. Ele au propriile teritorii, care variază foarte mult ca mărime: orice este posibil, de la cinci kilometri pătrați până la 200 de kilometri pătrați.

Teritoriile se pot suprapune. Pentru a evita întâlnirile nedorite cu alte feline, animalele lasă în urmă, printre altele, urme de urină și urme de secreții. Aceste semnale olfactive – care nu sunt perceptibile pentru oameni – conțin și mesaje, de exemplu despre starea de sănătate a masculilor sau despre disponibilitatea femelelor de a se împerechea.

Ca toate pisicile, caracalii comunică nu numai prin semnale olfactive, ci și prin sunete de pisică. Limbajul lor vocal include mieunatul, șuieratul și torsul.

Reproducere și dezvoltare

De obicei, femelele fac între unul și trei pui de fiecare dată. Perioada de reproducere depinde de climă. Femelele de caracal își nasc întotdeauna puii în sezonul în care sunt disponibile cele mai multe animale de pradă. Acest lucru face mai ușor pentru mame să aducă hrană pentru puii lor.

Perioada de gestație durează aproximativ 80 de zile. Pentru a naște, femela se retrage apoi într-un loc sigur – de exemplu, o peșteră în stâncă.

Puii de caracal se nasc cu ochii închiși și complet neajutorați. La naștere, cântăresc doar aproximativ 250 de grame. Ei deschid ochii pentru prima dată când au aproximativ zece zile.

La vârsta de aproximativ o lună, acestora le ies dinții de lapte. Acum pot mânca hrana solidă pe care mama a vânat-o pentru ei.

Prima tentativă de vânătoare

Primele încercări de vânătoare încep la vârsta de șase sau șapte luni. La început, micile pisici prădătoare sunt încă stângace, dar cu timpul devin vânători din ce în ce mai pricepuți.

La vârsta de aproximativ un an, puii își părăsesc mama pentru a-și găsi propriul teren de vânătoare. Pisicile caracal ajung complet la maturitate la vârsta de doi ani.

Se spune că un caracal ținut în captivitate poate trăi până la 16 ani.

Nutriție: ce mănâncă un caracal?

La fel ca toate pisicile, caracalul este un carnivor pur și mănâncă doar ocazional puțină iarbă. Nu bea deloc apă, deoarece își acoperă necesarul de lichide aproape exclusiv prin hrană.

Momentul său preferat pentru a vâna este noaptea. Se furișează în liniște până la prada sa și apoi o surprinde cu un atac fulgerător.

Pisica se hrănește, printre altele, cu șoareci, păsări, antilope, iepuri și leneși (mamifere asemănătoare marmotelor). Își omoară prada cu o mușcătură puternică în gât sau în zona cervicală.

Animalele domestice, cum ar fi caprele, se află și ele în meniul caracalului. Prin urmare, în provincia Cape din Africa de Sud, acestea sunt vânate.

© mophoto / stock.adobe.com

Ce trebuie să faci să cumperi un caracal?

Până în secolul al XX-lea, caracalii îmblânziți au fost ținuți în India și Iran pentru a vâna iepuri și alte animale mici.

Astăzi, aceste feline mari au devenit un animal de companie exotic și un simbol al statutului social. Dacă vrei să cumperi un caracal, va trebui să plătești între 6.500 și 9.000 de euro.

Chiar dacă ești fascinat de frumusețea acestor animale și prețul de achiziție nu este o problemă – un caracal ca animal de companie nu este o idee bună. Caracalii sunt animale sălbatice și nu sunt făcuți pentru o viață în captivitate. Prin urmare, nu ai cum să îi oferi condițiile necesare în casa ta. Chiar și cea mai mare împrejmuire exterioară nu face cât teritoriul unui caracal. Animalele nu-și pot satisface instinctele de vânătoare când se află în grija oamenilor.

În plus, caracalii pot deveni foarte periculoși. Având dinții și ghearele ascuțite, aceștia pot provoca răni grave oamenilor. Există multe pisici de pradă achiziționate din imprudență care ajung în centre de salvare sau în adăposturi pentru animale, deoarece stăpânii lor au fost copleșiți și s-au temut de ele.

În multe țări, deținerea privată a pisicilor de pradă și a hibrizilor de pisică de pradă este fie interzisă, fie supusă unor condiții stricte.

Caracat: încrucișare între pisica domestică și caracal

Pentru a satisface cererea tot mai mare de pisici de pradă exotice de talie mică, au fost create tot mai multe rase hibride. Printre cei mai cunoscuți hibrizi de pisică sălbatică se numără Bengaleza și Savannah.

Așa-numitul Caracat este rezultatul unei încrucișări între o pisică domestică și un caracal. Reproducerea lor este extrem de problematică: o pisică domestică poate suferi răni grave atunci când se împerechează cu un mascul caracal, care este mult mai mare și mai puternic.

Perioadele diferite de gestație ale pisicilor domestice (63 de zile) și ale caracalilor (80 de zile) pot duce de asemenea la probleme de sănătate și tulburări de dezvoltare la pisoi.

Un alt risc este caracterul sălbatic al hibrizilor de feline mari. Ele pot deveni destul de periculoase pentru stăpânii lor.

Așa că din motive etice, nu ar trebui să cumperi un caracal sau o Caracat. În schimb caută o pisică domestică „obișnuită” sau o pisică de rasă de la un adăpost pentru animale. Pentru că artistul italian Leonardo Da Vinci știa deja: „Chiar și cea mai mică pisică este o capodoperă.”