Norvegiana de Pădure

Atitudine: cât de mare este dorința Norvegienei de a se mișca?

Fiind o pisică robustă, creată natural, nu are cerințe speciale în ceea ce privește de creșterea adecvată speciei. Totuși, dimensiunile mari și dorința acesteia pentru mișcare o face nepotrivită pentru apartamentele mici.

Datorită mărimii și musculaturii puternice, Norvegienele sunt de obicei foarte abile când vine vorba de cățărat și sărit. Le face plăcere să se joace, să vâneze și se simt bine în mediile care le oferă astfel de provocări. O grădină securizată sau un balcon cu ansambluri de cățărat sunt ideale pentru Norvegienele de pădure, pentru că le permit să zburde, să se cațăre și să sară în voie. Sunt extrem de curioase și le place, de asemenea, să fie stimulate mental.

Un bun companion

Datorită instinctului jucăuș și a constituției robuste, Norvegienele de pădure sunt parteneri de joacă ideali pentru copii. Sunt tolerante, prietenoase și foarte rar agresive – cu condiția ca ele să fie socializate încă din copilărie.

Norvegienele sunt pisici sociabile și nu ar trebui să fie ținute singure! Le este ușor să se apropie de copii și se înțeleg bine și cu alte animale de casă, precum câinii. Însă e mult mai avantajos să adopți și o altă pisică. La urma urmei, Norvegiana de pădure are nevoie de o altă felină cu care să se joace, să se alinte și să zburde prin casă.

© Sokarys / stock.adobe.com

Îngrijire: cât de dificilă este blana unei pisici Norvegiene?

Blana unei pisici din rasa Norvegiană de pădure este destul de rezistentă, iar, de obicei, aceasta o îngrijește singură. Pentru precauție, e recomandat să perii pisica cel puțin o dată pe săptămână. De asemenea, nu vei avea probleme dacă obișnuiești felina cu periatul de la o vârstă fragedă. În perioada de năpârlire, pasta cu malț și iarba pentru pisici pot ajuta la eliminarea ghemelor de păr.

Citește mai mult despre cum să îngrijești corect blana pisicii.

O vizită anuală la veterinar este necesară pentru a preveni bolile sau a le identifica într-un stadiu incipient, dar și pentru a face o consultație orală.

© puteli / stock.adobe.com

Sănătate: pisici viguroase în mod natural

Norvegiana de pădure a evoluat prin selecție naturală. De aceea, e afectată foarte rar de probleme ereditare. De exemplu, nașterea puilor morți și nașterile premature sunt foarte rare.

Totuși, Norvegiana de pădure e predispusă la anumite boli ereditare:

Cardiomiopatie hipertrofică (CMH)

Această boală de inimă este cauzată de o obstrucție în ventriculul stâng. Cea mai bună metodă de a identifica bolile cardiovasculare ereditare și de a preveni reproducerea pisicilor afectate este să le faceți o ecografie periodică. Un crescător responsabil va merge mereu la medicul veterinar și nu ezită să prezinte certificatele medicale necesare. Deși nu există leac pentru CMH, un diagnostic vă ajută să prelungiți speranța de viață a pisicii.

Boala de stocare a glicogenului de tipul IV

GSD IV este de asemenea foarte frecventă. Aceasta este transmisă recesiv și este identificată de obicei în faze târzii. Un pisoi moștenește gena de la unul din părinții săi, devenind apoi purtător și poate transmite gena mai departe. De aceea nu ar trebui să ia parte la reproducere. Dacă pisica moștenește această genă de la ambii părinți, devine foarte bolnavă: lipsa utilizării și stocării excesive a glicogenului în ficat, mușchi și celule nervoase duce la insuficiență multiplă de organe. Pisicile afectate prezintă tulburări neuro-musculare de la vârsta de aproximativ cinci luni și au o durată de viață maximă de 10 până la 14 luni.

Deficitul de piruvat kinaza (PK)

Piruvat kinaza este o enzimă esențială pentru metabolismul globulelor roșii (eritrocite). Animalelor afectate le lipsește această enzimă și astfel durata de viață a eritrocitelor este scurtată. Astfel, pisicile dezvolt anemie. De asemenea, această boală nu este vindecabilă și animalele afectate ar trebui excluse de la reproducere.

Cât trăiește o Norvegiană de Pădure?

În afară de aceste boli ereditare, pisicile Norvegiene de pădure sunt de obicei animale foarte sănătoase. Speranța de viață medie este de 15 până la 18 ani.

Achiziție: de unde poți cumpăra o Norvegiană de pădure

Bolile ereditare prezentate mai sus demonstrează din nou cât de importante sunt consultațiile regulate la medicul veterinar, împerecherile bine gândite și excluderea purtătorilor acestor gene. Pentru crescătorii responsabili, bunăstarea animalelor și a puilor acestora trebuie să fie o prioritate. Nu se vor sfii în fața cheltuielilor sau a efortului necesar pentru consultațiile veterinare ale animalelor și, dacă este necesar, vor exclude purtătorii acestor gene din rasă.

Când cauți noul animal de companie, e bine să ai încredere doar în crescătorii responsabili și să nu te lași ademenit de reclame care promit ”pisici cu pedigree la preț mic”. Dacă pisicile cu pedigree sunt la ofertă sau la un preț negociabil, de obicei acest lucru este în defavoarea animalului. Creșterea pisicilor de rasă sănătoase este un hobby costisitor! Acoperirea cheltuielilor nu este singurul aspect important pentru crescător, deoarece acesta trebuie să ia în considerare și costurile de creștere pentru pui.

Trebuie să le ofere părinților și puilor acestora o dietă echilibrată și să le ducă la veterinar în mod regulat pentru vaccinuri și deparazitare. Nu vor evita cheltuielile pentru examinări preliminare precum ecografiile cardiace pentru a diagnostica CMH. Le vor oferi pisoilor un cămin iubitor pentru 12 săptămâni, timp în care le vor socializa și vor avea ocazia să învețe de la mamele și frații lor necesitățile vieții, până vor fi pregătite să se mute cu noua lor familie. Pe deasupra, există și taxe pentru apartenența la o asociație pentru pisici, costurile pentru castrare și alte posibile cheltuieli.

Desigur, toate acestea au prețul lor. O pisică care nu va fi folosită pentru împerechere costă între 700 și 1.000 Euro. Cu această sumă, crescătorul abia își acoperă cheltuielile și cu siguranță nu obține un câștig nemeritat.

Bineînțeles, nu toți iubitorii de pisici își vor putea permite să plătească un asemenea preț. Adăposturile locale de animale vă oferă o alternativă. Pisicile cu pedigree ajung uneori în adăposturi pentru animale – poate vei găsi acolo Norvegiana ta de vis!

Dar ține minte – Norvegienele sunt animale sociabile și nu ar trebui ținute singure!

Origini: pisica de pădure norvegiană este o rasă naturală

Rasa Norvegienelor de pădure face parte din puținele rase ”naturale” de pisici. S-au dezvoltat prin selecția naturală, fără niciun fel de ajutor sau intervenție din partea oamenilor. Astfel, pisicile Norvegiene sunt adaptate perfect condițiilor dure de viață din țara lor natală. Blana lor groasă și rezistentă la apă poate face față iernilor scandinave geroase. Imediat ce își pierd subpărul dens și pufos, ele sunt gata de verile călduroase și uscate tipice Europei de Nord.

Cunoscute în țara lor ca “Norsk Skogatt”, ascensiunea Norvegienei de pădure a început într-un mod asemănător cu cea a pisicii Europene: vâna șoareci la fermele norvegiene. Pisicile cu păr lung s-au dovedit folositoare în hambare și grajduri. Nu se știe exact originea Norvegienelor. Se spune că navigatorii au adus cu ei pisici Persane ca animale de companie pe vasele lor și, odată ajunse în Scandinavia, acestea s-au amestecat printre pisicile locale. O altă posibilă explicație pentru originea lor ar putea fi apariția unei mutații proprii în structura lor genetică.

Cu toate că s-au împerecheat cu pisici cu păr scurt, gena părului lung a fost transmisă în următoarele generații, iar puiuți cu păr lung continuau să apară în culcușurile părinților cu păr scurt. De la aceste pisici a pornit rasa Norvegiană din anii 1930. În 1938 a fost prezentată prima pisică Norvegiană la Oslo. Din păcate, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a oprit reproducerea rasei, fiind reluată abia în anii ‘70. Începând cu 1972, Norvegiana de pădure a fost recunoscută de asociațiile norvegiene de crescători și a obținut propriul standard de rasă. În 1979 au fost înscrise primele pisici în registrul Fédération Internationale Féline (Fifé).