Van Turcească

În ciuda fondului genetic redus, Van Turcească este considerată robustă și sănătoasă. La fel ca Angora Turcească, ea are o tendință de a dezvolta ataxie felină, o afecțiune autozomală moștenită de coordonare. Ataxia are cauze neurologice în majoritatea cazurilor. Motivul pentru apariția bolii este încă necunoscut.

Însă aceste anormalități nu se datorează rasei în sine, ci condițiilor genetice ale animalelor albe: un studiu din anii 70 a descoperit că pisicile albe cu unul sau doi ochi albaștri erau afectate disproporțional de degenerarea urechii interne și, ulterior, de surditate.

Cât trăiește o pisică Van Turcească?

O dietă adecvată speciei, cu multe proteine de înaltă calitate, contactul cu familia umană, eventual o a doua pisică pentru companie și o îngrijire medicală regulată reprezintă o necesitate și cea mai bună măsură de precauție împotriva bolilor.

O Van Turcească care are acces afară ar trebui să fie vaccinată în mod regulat. Imunizările împotriva panleucopeniei feline și a răcelii pisicii sunt, totuși, esențiale și pentru pisicile de interior. Medicul veterinar te poate sfătui în acest sens și îți poate sugera o schemă de vaccinare rezonabilă. Dacă este îngrijită cum trebuie, Van Turcească poate trăi în medie 16 ani.

Blana fină și semi-lungă a pisicii Van Turcească nu are aproape deloc substrat în timpul verii și nu necesită îngrijire suplimentară. Pe de altă parte blana de iarnă este adaptată la temperaturile reci din țara de origine a acestei feline. În acest caz pisicile vor avea nevoie de ajutor din când în când la îngrijirea blănii.

Perierea o dată sau de mai multe ori pe săptămână reduce cantitatea de păr ingerată și ajută de asemenea hainele și mobila ta tapițată. Pe lângă asta, îi poți oferi pisicii iarba-mâței sau pastă de malț – ambele produse sprijină eliminarea naturală a părului înghițit.

Mereu pe afară

Fiind o pisică activă cu un instinct puternic de vânătoare, pisica Van Turcească se bucură de orice activitate în aer liber. Dacă locuiești în apropierea unui drum aglomerat sau nu ai o grădină, un balcon amenajat și securizat cu o plasă de pisici poate fi un bun înlocuitor. Pisicile Van Turcească pot fi fericite și dacă sunt ținute singure, cu condiția să le oferi suficientă varietate.

Un ansamblu de cățărat pentru pisici înalt până la tavan le oferă oportunitatea de a se cățăra și a își ascuți ghearele. Așa numitele tunele de joacă le invită la explorare, iar undița de pisici este perfectă pentru ca felinele să își consume energia în exces.

Atenție la joaca în apă

Așa cum am menționat deja, pisicile Van Turcești iubesc apa. Asigură-te că felina poate ieși din apă în orice moment. Nu e ceva neobișnuit ca pisicile să se înece în iazurile din grădină sau în butoaiele de apă de ploaie – o placă înclinată poate facilita ieșirea pisicii.

Ce înseamnă „regim adecvat speciei” pentru o pisică? Din ce ar trebui să fie făcută hrana unei Van Turcească pentru ca pisica să rămână sănătoasă și fericită până la bătrânețe? Există multe tipuri de hrană pentru pisici pe piață, inclusiv varietăți specifice rasei. Nu doar părinții noi de animăluțe stau dezorientați în fața rafturilor din magazine. Care este de fapt cel mai bun tip de hrană?

Indiferent că alegi hrană uscată sau umedă sau ce tip de marcă alegi, hrana de pisici trebuie să conțină un lucru înainte de toate: multe proteine sănătoase. Fiind carnivore, pisicile din sălbăticie se hrănesc în principiu cu șoareci, alte rozătoare mici și păsări. Acest regim natural pentru pisici este format din aproximativ 85% carne și doar aproximativ 5% componente vegetale, care se regăsesc în tractul gastrointestinal al prăzii. Acest lucru poate fi condensat în 50-60% proteine, 20-30% grăsimi și 3 până la 8% carbohidrați.

Hrană specială pentru pisici de rasă

O pisică Van Turcească are nevoie de un regim bogat în proteine, cu conținut moderat de grăsimi și puțini carbohidrați. Aruncă o privire asupra etichetei de pe mâncare înainte de a îi lua pisicii un nou tip de hrană! Carnea ar trebui să fie mereu în vârful listei de ingrediente, sortată după cantitate. Din fericire există multe tipuri de hrană care sunt potrivite regimului natural al pisicii și care sunt ideale și pentru Van Turcească.

Multe tipuri speciale de hrană pentru pisici de rasă conțin ingrediente funcționale. În cazul pisicilor cu păr lung se pune accent pe ingredientele care promovează eliminarea naturală a părului înghițit.

Evită kilogramele în plus

Fiind o pisică activă, Van Turcească are nevoie de hrană de pisici cu conținut energetic ridicat. Castrarea sau procesul de îmbătrânire pot duce la kilograme în plus și posibil la obezitate. Așa că fii atent la cantitatea zilnică de hrană și, dacă e cazul, consultă veterinarul pentru reducerea greutății.

Chiar dacă Van Turcească provine din Turcia, istoria modernă a creșterii sale începe în Marea Britanie. În 1955 iubitorii britanici de pisici Laura Lushington și Sonia Halliday au fost uimiți atunci când au văzut pentru prima dată pisicile de o culoare numită astăzi cu „marcaje Van”.

Odată ce pisicile au fost aduse în Marea Britanie, a început creșterea serioasă a rasei cunoscută în ziua de azi. Nu este permisă nici o încrucișare cu alte rase. Această reproducere pură are ca rezultat faptul că toate pisicile tip Van provin din cele importate din Turcia.

De unde provine numele?

În Marea Britanie animalele au fost numite mai întâi „pisici turcești”. Pentru a crea o distincție clară față de „Angora Turcească” numele a fost schimbat ulterior în „Van Turcească”. Nu e clar de unde proveneau cu adevărat pisicile pe care Lushington și Halliday le-au adus în Marea Britanie.

Același lucru este valabil și pentru denumirea de „Van”. Aceasta ar putea proveni de la lacul Van din Turcia sau poate fi o referire la faptul că cele două iubitoare de pisici și-au petrecut vacanța în Turcia cu cortul într-o mașină. În ciuda numelui său, pisica Van Turcească nu prea mai are mulți reprezentanți în Turcia.

Aproape dispărută

La începutul anilor ’90, în țara de origine a rasei mai existau doar 92 de pisici Van înregistrate. În 2006, existau 100 de animale. Între timp, pentru a promova creșterea rasei, aceasta a fost finanțată cu câteva mii de euro, iar exportul de pisici Van Turcești a fost sancționat cu sume mari de bani.

Începând cu anii 1980 pisicile au devenit cunoscute și în SUA, iar în 1994 au fost recunoscute de Cat Fancier’s Association. De atunci au fost înregistrate doar cu puțin sub 100 de pisici Van pe an, ceea ce face ca Van Turcească să fie una dintre cele mai rare rase de pisici din SUA.