{"url":"https://www.zooplus.ro/ghid/pisici/sanatatea-si-ingrijirea-pisicilor/ce-pot-face-daca-am-o-pisica-obeza-obezitatea-la-pisici-cauze-si-urmari","title":"Ce pot face dacă am o pisică obeză? Obezitatea la pisici: cauze și urmări","mag_id":200337,"is_single":true,"cat_name":"Pisici","sub_cat_id":85671,"sub_cat_name":"Sănătatea și îngrijirea pisicilor","cat_id":199}
Aproape una din două pisici este considerată supraponderală. Kilogramele în plus nu sunt o joacă: nu doar că afectează calitatea și speranța de viață, ci și cresc riscul de boli, cum ar fi diabet și dureri de articulații. Și tu ai o pisică obeză? Află de aici cum îți poți da seama dacă pisica ta este supraponderală și cum kilogramele în plus afectează sănătatea.
Pentru a îți da seama dacă ai o pisică obeză, aruncă o privire asupra tabelului de mai jos. Aici găsești valorile normale de greutate ale pisicilor. În general, pisicile au dimensiuni și greutăți similare, indiferent de rasă – cu câteva excepții. Rasele pot fi împărțite în cinci categorii de greutate:
Categorie de greutate
Greutate normală (femelă)
Greutate normală (motan)
Foarte ușoară (de ex. Devon Rex)
2,5-3 kg
3-4,2 kg
Ușoară (de ex. Bengaleză)
2,8-3,8 kg
3,5-4,5 kg
Medie (de ex. pisică domestică)
3-4 kg
4-5 kg
Grea (de ex. British Shorthair)
4-5 kg
5-6 kg
Foarte grea (de ex. Maine Coon)
4-5,8 kg
6-8 kg
Vorbim despre supraponderabilitate când greutatea corpului este cu 10% mai mare decât greutatea normală. Pe de altă parte, o pisică suferă de obezitate dacă este cu 20% sau mai mult peste greutatea normală a categoriei sale.
Bineînțeles că, în cazul oricăror rase sau încrucișări de mai multe rase, există masculi și femele individuale care au o structură mai ușoară sau mai grea. Așa că tabelul de mai sus este doar un ghid aproximativ, pe care să îl folosești orientativ. Pentru un diagnostic exact, fiecare pisică trebuie evaluată separat pentru a îți da seama dacă este supraponderală.
Sfat: pe lângă categoriile de greutate, o altă modalitate de a evalua pisica este să îi iei în considerare greutatea la finalul primului an de viață.
Cum îmi dau seama dacă pisica mea este supraponderală?
Există mai multe modalități prin care poți depista obezitatea la pisici. Cea mai comună pentru o evaluare inițială – și, în același timp, probabil cea mai obiectivă metodă folosită – este evaluarea stării nutriționale.
Aceasta poate fi determinată folosind Body Condition Score (BCS – indexul de stare corporală). BCS se bazează pe evaluarea vizuală și palparea grăsimii corporale de pe piept, talie și coloana vertebrală. Observațiile sunt folosite apoi pentru a clasifica pisica în una dintre cele 9 clase BCS.
În general o pisică este considerată prea grasă atunci când coastele nu mai sunt palpabile și linia taliei nu mai este vizibilă. De asemenea atunci când te uiți la ea dintr-o parte, linia abdominală inferioară ar trebui să urce ușor dinspre coaste înspre șolduri și să nu fie (aproape) paralelă cu podeaua. Depozitele de grăsime din zona lombară sunt de asemenea niște semne ale unei pisici obeze.
Poți observa dacă pisica se îngrașă și dacă o cântărești regulat. Dacă observi o valoare mai mare pe cântar de fiecare dată, cel mai probabil animalul tău se îngrașă pas cu pas.
Metoda complexă
Body Mass Index pentru pisică (FBMI)
O altă metodă de a determina ușor obezitatea este BMI felin (indice felin de masă corporală, FBMI) dezvoltat pentru pisici. Conform acestei metode, sunt luate în considerare procente de 10 până la 30% ca fiind normale pentru pisici. Dacă valorile depășesc 30%, acest lucru indică supraponderabilitate sau obezitate.
Ai nevoie de două valori pentru a calcula FBMI: circumferința pieptului în centimetri și indexul de măsurare a picioarelor (LIM, distanța dintre genunchi și osul călcâiului în centimetri). Apoi se determină procentajul de grăsime din corp conform următoarei ecuații:
Poți estima greutatea pisicii și în baza caracteristicilor fizice
Cum ajunge pisica să se îngrașe?
Totul ține de stilul de viață. În teorie, dezechilibrul dintre aportul de energie și consumul de energie este principala cauză pentru pisici obeze. Însă cauza este mult mai complexă de atât. Obezitatea la pisici se dezvoltă atunci când interacționează diverși factori. De aceea, e atât de important să o previi încă din primele stagii. Este mai ușor să previi să încerci să remediezi problemele de sănătate pe care le va dezvolta o pisică obeză.
Deseori drumul către obezitate începe când pisica este mică. Acest lucru este cauzat de un conținut prea mare de energie (calorii) din hrană, care cauzează formarea unui număr mai mare de celule grase decât există la un pisoi ce primește mâncare normală. Nu poți schimba acest număr ulterior, așa că riscul de îngrășare ca adult este mai mare.
Dacă o pisică se îngrașă, aportul de calorii în exces este unul dintre cele mai comune cauze pentru acest lucru. E greu ca pisicile să compenseze pentru acest surplus caloric prin mișcare, pentru că ele nu sunt foarte active fizic (sau nu se pot mișca mult) dacă sunt ținute doar în casă.
Cele mai des întâlnite cauze ale excesului de calorii: cantitatea de hrană este prea mare, există acces nerestricționat la hrană (hrănire ad libitum) și/sau hrana are o densitate energetică prea mare (prea multe calorii pe porție).
De exemplu, hrana uscată folosită de obicei pentru hrănirea ad libitum are de o densitate calorică de cinci ori mai mare per 100 grame decât hrana umedă. În cazul unui regim strict cu hrană uscată, pisicile tind să consume mai multe calorii pe zi decât au nevoie.
Pisicile tind să mănânce cantități excesive și din tipurile de hrană foarte gustoasă, cum ar fi carnea proaspătă și peștele, precum și din cele cu conținut ridicat de grăsimi. Mâncarea de pe masa stăpânului conține mult prea multe grăsimi. Reține că grăsimile au de două ori mai multă valoare energetică decât proteinele sau carbohidrații.
Pe lângă asta, felinelor le place să mănânce des din plictiseală sau când sunt foarte stresate. Pisicile cerșesc mai ales când sunt plictisite. Stăpânii deseori interpretează acest lucru ca un semn de foame și îi dau pisicii din nou să mănânce.
Uneori, o pisică obeză primește prea multe gustări între mese. Stăpânii tind să uite că și gustările conțin multe calorii. Prin urmare, trebuie să le incluzi în calcul atunci când stabilești porția zilnică de hrană.
Cauza principală 2: nevoie redusă de energie
În principiu, o pisică tânără (sub doi ani) are nevoi calorice mai mari decât pisicile adulte sau bătrâne. Însă fiecare pisică va avea nevoie de o cantitate diferită de calorii.
De aceea, e greu să estimezi exact cantitatea de hrană necesară. Deseori obiceiurile de alimentație și cantitatea de hrană nu sunt adaptate nevoilor schimbătoare ale felinei și aceasta ajunge să se îngrașe.
O pisică supraponderală are nevoie de mai puține calorii per kilogram (44 de kilocalorii per kilogram) decât o pisică având o greutate normală (56 de kilocalorii per kilogram) sau o pisică foarte slabă (63 de kilocalorii per kilogram). Ține cont de asta, mai ales când pui pisica obeză la regim de slăbit.
Notă: Alegerea unei hrane dietetice adecvate poate sprijini funcțiile naturale ale organismului pisicii. Însă este de reținut că alimentele dietetice nu pot nici vindeca și nici nu pot preveni bolile. Ar trebui să discuți întotdeauna despre dieta potrivită pentru pisica ta cu medicul veterinar. Bineînțeles, poți găsi hrană specială în magazinul online zooplus.
Cauza principală 3: castrarea
Unele pisici obeze au început să se îngrașe după castrare. O pisică castrată tinde să aibă un apetit crescut, face mai puțină mișcare și își schimbă procentajul de grăsime din corp. După sterilizare, nevoile de calorii ale pisicii sunt reduse cu până la 30%. Este cazul să reduci cantitatea de hrană imediat după sterilizare deoarece pisicile castrate au un risc de trei ori mai mare de îngrășare decât felinele nesterilizate.
Poți estima greutatea pisicii și în baza caracteristicilor externe.
Este pisica obeză din cauza unei boli?
Pe lângă toate cauzele influențate de mediu și de stăpân, e important să elimini posibilele boli ce ar putea cauza îngrășarea pisicii. Discută despre acestea cu veterinarul.
Următoarele boli pot cauza creșterea în greutate a pisicii:
Boala Cushing (hiperadrenocorticismul)
Boala Cushing este o boală a cortexului glandei suprarenale. Glanda suprarenală produce mereu prea mult cortizol. Acest lucru duce la creșterea apetitului și în același timp pisicile devin leneșe și letargice. Ambele simptome duc la acumularea unor depozite de grăsime, mai ales pe abdomen. Felinele au un stomac gras, ce atârnă, în timp ce restul corpului este de obicei foarte suplu.
Acromegalia / hipersomatotropism:
Boala hormonală este cauzată de o formațiune sau o tumoare a glandei hipofize. Aceasta produce prea mulți hormoni de creștere. Excesul de hormoni de creștere face ca oasele, organele interne și țesuturile conjunctive să devină prea mari. În cazul pisicii, se observă acest lucru dacă ea are un cap lat și lăbuțe tot mai mari. Pe lângă asta, hormonul de creștere cauzează o rezistență la insulină în aproape toate cazurile și, prin urmare, diabet secundar tip II. Diabetul este greu de controlat cu insulină și acest lucru duce la creșterea apetitului, la kilograme în plus și, în final, la o pisică obeză.
Hipotiroidism (funcție redusă a glandei tiroide)
Această boală duce la o producție prea mică de hormoni ai glandei tiroide. Aceștia sunt responsabili pentru funcția celulară și metabolismul pisicii. Din cauza lipsei de hormoni, celulele lucrează prea lent și nu mai folosesc la fel de multă energie. Pe lângă asta pisica bolnavă devine leneșă și face mai puțină mișcare. Totuși, hipotiroidismul este extrem de rar la pisici.
Există și alte boli care pot duce indirect la îngrășare, prin reducerea semnificativă a activității fizice. Din păcate, îngrășarea favorizează la rândul ei aceste boli, motiv pentru care pisica intră într-un cerc vicios. De exemplu, problemele cardiovasculare și bolile respiratorii duc la oboseală și performanță scăzută.
Dacă pisica are antecedente de artroză sau artrită, ea nu va dori să se miște prea mult din cauza durerii. Din păcate, deseori stăpânul nu observă că pisica are probleme cu articulațiile.
Medicamente
Unele boli, prin medicamentele necesare, duc la un apetit ridicat și prin urmare la îngrășare. Primele pe această listă sunt medicamentele antiepileptice, glucocorticoidele și progestogenele (pentru a suprima căldurile).
Consecințele îngrășării pisicii
Obezitatea este privită ca o boală care duce inevitabil la alte probleme. Din cauza afecțiunilor și a bolilor cauzate de supraponderabilitate, speranța de viață a unei pisici obeze este mai redusă decât a uneia de greutate normală din aceeași rasă.
Diabet
Diabetul zaharat și intoleranța la glucoză
Obezitatea este unul dintre cei mai mari factori de risc pentru diabetul zaharat la pisici. Este vorba de diabet tip II cauzat de rezistența la insulină. Corpul produce suficientă insulină, dar aceasta nu mai are nici un efect asupra metabolismului.
Pisicile diabetice au deseori un apetit ridicat și sunt obosite și letargice în același timp. Acest lucru cauzează îngrășarea. Un regim alimentar strict și scăderea în greutate pot îmbunătăți sau chiar elimina diabetul zaharat tip II.
Boala ficatului gras
Lipidoza hepatică idiopatică
Boala ficatului gras apare atunci când o pisică, în mod special o pisică supraponderală, nu prea mănâncă sau nu mai mănâncă deloc. Metabolismul folosește apoi grăsimi din depozitele de grăsime.
Însă pisicile nu pot transforma aceste grăsimi pentru a produce energie și ele ajung să fie depozitate în celulele ficatului. Ficatul nu mai poate funcționa normal și apare insuficiența hepatică.
O pisică obeză care nu prea mănâncă sau nu mai mănâncă timp de mai multe zile, trebuie dusă la veterinar. Lipidoza hepatică este o condiție medicală periculoasă, care necesită îngrijiri medicale intensive.
Probleme locomotorii și ale articulațiilor
Obezitatea la pisici duce la probleme locomotorii deseori subestimate
În cazul pisicilor supraponderale, excesul de greutate duce la suprasolicitarea articulațiilor și a ligamentelor. Posibilele consecințe sunt artrita și artroza, mai ales la articulațiile coatelor și ale șoldurilor. Pisicile tind să facă mai puțină mișcare și să se odihnească mai mult atunci când au dureri de articulații. Pe de altă parte, stăpânul nu prea observă simptome clare sau exprimări ale durerii, motiv pentru care mulți trec cu vederea bolile de articulații.
Dacă pisica este supraponderală, corpul său produce mai mulți mediatori inflamatorii, care la rândul lor contribuie la progresia artritei. Urmările acestei dureri de articulații este dorința redusă de a face mișcare și, ulterior, mai multe kilograme în plus din cauza consumului redus de energie.
Boli de piele
Îngrijirea neadecvată a blănii
Multe pisici obeze au probleme cu pielea. Dacă o pisică este grasă, este clar că ea are o mobilitate limitată. Așadar s-ar putea să nu mai fie capabilă să își îngrijească blana și corpul într-un mod adecvat. Acest lucru rezultă în mătreață pe tot corpul și deseori impurități în fecale.
Lipsa de igienă poate duce la acnee felină, pierderea părului și inflamații ale pielii. Obezitatea de grad mare combinată cu o lipsă aproape completă de mișcare rezultă deseori în necroză de presiune (zone de piele moartă și foarte inflamată din cauza presiunii în exces).
Probleme cu vezica
Boli ale tractului urinar inferior (FLUTD)
O pisică obeză se mișcă mai puțin, nu prea bea apă și merge mai rar la litieră. Prin urmare, urina rămâne pentru mai mult timp în vezică și devine mai concentrată.
Astfel, se pot forma cristale în urină și crește semnificativ riscul de formare a pietrelor urinare. Pietrele duc la infecții cronice ale vezicii și pot cauza o obstrucție acută a uretrei. Cea din urmă este mereu o urgență!
Problemele digestive
Pisici obeze cu probleme digestive și intestinale
Studiile arată o legătură dintre obezitatea la pisici și apariția diareii, a IBD (boală inflamatoare a intestinului), boli ale sacului anal și constipare.
Aceste boli nu sunt cauzate direct de obezitate, ci sunt consecințe ale unor boli secundare asociate cu obezitatea. De exemplu lipsa de mișcare duce la blocaje intestinale și prin urmare la constipare.
Respirație
Probleme la plămâni
Masa corporală mare a pisicilor supraponderale duce la o cerință mai mare de oxigen. De asemenea pot apărea depozite de grăsimi în cavitatea toracică. Spațiul restrâns pentru respirare și nevoia mai mare de oxigen cauzează probleme și dificultăți respiratorii. Pisicile au o rezistență la efort fizic mai mică și obosesc repede.
Pisica nu prea mai vrea să facă mișcare la fel de mult și continuă să se îngrașe din cauza consumului redus de calorii.
Circulație
Probleme cardiovasculare
Obezitatea la pisici este implicată în dezvoltarea sau cel puțin progresia bolilor cardiace. Tensiunea arterială ridicată este unul dintre efectele negative.
Excesul de energie este depozitat ca grăsime în corp în cazul unei pisici obeze. Această grăsime este depozitată prin infiltrații (penetrarea prin țesut) în organe, cum ar fi inima sau ficatul.
Problema: aceste depozite limitează performanța inimii. Pe lângă asta, trebuie să furnizeze sânge unei mase corporale mai mari și lucrează contra presiunii în vase. Toate acestea duc la afecțiuni cardiace și insuficiență cardiacă pe termen lung.
Risc la anestezie și operație
Consum mai mare de anestezice și probleme la vindecarea rănii
Țesuturile grase depozitează anestezicele și, prin urmare, e nevoie de o cantitate mai mare de medicament. În același timp, este afectată și descompunerea medicamentelor în ficat și excreția acestora prin rinichi. Împreună cu funcția pulmonară deseori afectată și problemele cardiace, o pisică supraponderală este considerată un pacient cu riscuri.
Fluxul sangvin redus din țesuturile corpului crește și riscul de infecții la răni și probleme la vindecarea rănii după operație.
Alte urmări
Sistem imunitar slăbit și mai multe tumori
O pisică obeză are un sistem imunitar redus. Prin urmare, este mai susceptibilă la infecții și alte boli. Pe lângă asta, animalele cu o masă corporală prea mare sunt deseori mai sensibile la căldură.
Greutatea corporală prea mare afectează și abilitatea pisicii de a se reproduce. Gestația la femele este asociată cu riscuri mai mari și îngustarea canalului de naștere din cauza depozitelor de grăsimi, făcând nașterea mult mai grea.
Tumorile apar și ele mai des la pisicile supraponderale. De exemplu, se pare că este o conexiune între obezitate și adenocarcinoame, limfoame sau carcinoame ale celulelor scuamoase.
Sfat: ai observat că pisica ta este supraponderală? Citește articolul nostru despre schimbarea dietei pisicii.
Dr Cornelia Kolo, Veterinar
În timpul studiilor mele de medicină veterinară și a doctoratului la Universitatea Ludwigs-Maximilians din München, am reușit să obțin numeroase perspective asupra diverselor domenii ale medicinei veterinare. Sunt medic veterinar, iar de când practic am avut ocazia să observ o mare varietate de animale și boli ale acestora. Pasiunea mea ține de a-mi ajuta pacienții în cel mai bun mod posibil și de a le asigura bunăstarea. Îmi place, de asemenea, să-mi împărtășesc cunoștințele ca medic veterinar, proprietar de câine cu vechime, dar și ca autor.
După cum se știe, vârsta unui câine poate fi dedusă ușor: un an pentru câini este egal cu șapte ani la oameni, deși depinde și de rasa și greutatea câinelui. Atunci cum putem calcula vârsta pisicii în ani omenești? Și până la ce vârstă trăiesc pisicile? La ce vârstă o pisică este considerată bătrână?
Până la ce vârstă cresc pisicile și cât de mari se fac? Asta depinde de rasă pe de o parte, dar și de factori externi, cum ar fi nutriția. De obicei, maturizarea pisicilor are loc în șase etape distincte pe parcursul primului an de viață. Cu toate acestea, în cazul pisicilor de talie mare, precum Maine Coon, această perioadă se poate extinde. Pentru a asigura puiului tău un început perfect într-o viață sănătoasă și pentru a-i oferi suportul necesar în timpul procesului de creștere, este esențial să fii familiarizat cu etapele de dezvoltare.
Es gibt wohl kaum etwas Niedlicheres auf der Welt als Katzenbabys. Doch leider finden nicht alle Kitten ein schönes Zuhause. Wenn sich Katzen unkontrolliert paaren und vermehren, ist für ihren Nachwuchs ein Leben im Elend quasi vorprogrammiert. Indem Sie Ihre Katze kastrieren lassen, beugen Sie daher unnötigem Leid vor. Wie eine Kastration bei Katzen abläuft, was es zu beachten gilt und wie sich die Sterilisation davon unterscheidet, haben wir für Sie zusammengefasst.
