Pisicile pot vedea chiar și pe întuneric aproape complet. Secretul se află în structura ochilor lor.
Pisicilor le place să își surprindă stăpânii cu un șoarece capturat în miezul nopții. Dar cum reușesc? De ce văd pisicile atât de bine în întuneric? Și este adevărat că pisicile sunt daltoniste? În acest articol îți explicăm cum văd pisicile lumea și cum sunt construiți ochii lor. De asemenea îți oferim câteva sfaturi dacă ai acasă o pisică cu probleme de vedere.
Celulele senzoriale situate în retină, așa-numitele bastonașe, sunt responsabile pentru percepția luminozității. Lumina care intră prin pupilă excită aceste bastonașe. Cu cât acestea sunt mai excitate, cu atât mai puternică este percepția de luminozitate în creier.
Cum se face că pisicile văd noaptea mai bine decât oamenii? În primul rând, ochii pisicilor au mult mai multe bastonașe decât cei ai stăpânilor lor. Prin urmare, acestea sunt specializate în percepția razelor de lumină și a întunericului.
Pe de altă parte, ochii de pisică au o altă structură care susține vederea nocturnă. Este vorba despre tapetum lucidum (în latină: covor luminos). Aceasta este o structură în formă de semilună situată în coroida ochiului. Nu numai pisicile, ci și câinii și vitele o au.
Tapetum lucidum este alcătuit din multe forme mici, asemănătoare cristalelor, care reflectă lumina incidentă ca o oglindă. Acest lucru, la rândul său, crește excitația bastonașelor. Prin urmare pisicile pot vedea ceva chiar și atunci când nu există aproape deloc lumină.
Fii atent la acest lucru data viitoare când mergi la o plimbare pe noapte: dacă lumina lunii sau lumina de la o lampă cade corect în ochii unei pisici, poți vedea această structură ca un strat strălucitor gălbui sau albastru-verzui.
Pe de altă parte, până și ochii pisicilor sunt copleșiți pe întuneric complet, iar în acest caz blănoasele trebuie să se orienteze diferit. Dar ele au și alte simțuri speciale pentru aceste situații.
Cum percep pisicile mișcările?
Este incredibil cât de repede pot reacționa pisicile la obiectele în mișcare. În timp ce oamenii au de obicei dificultăți în a prinde o muscă, pisicile o pot prinde dintr-o singură încercare.
Motivul pentru acest lucru îl reprezintă tot bastonașele prezente în retina ochilor de pisică. Numărul acestora determină așa-numita frecvență de fuziune a sclipirii. Aceasta este frecvența la care schimbările repetate de lumină-întuneric fac ca imaginea să fie percepută ca fiind neclară.
În timp ce ochiul uman poate percepe între 10 și 60 de stimuli pe secundă, această frecvență este semnificativ mai mare în cazul ochiului de pisică. De aceea noi, oamenii, vedem un tub de neon ca pe o lampă care strălucește uniform, în timp ce pisicile percep lumina ca fiind intermitentă.
Cum văd pisicile culorile?
Pisicile au o vedere excelentă în penumbră. Cu toate acestea, capacitatea lor de a percepe culorile este mai puțin pronunțată. Numărul de celule senzoriale specializate în culori (conuri) este semnificativ mai mic decât numărul de bastonașe care reacționează la luminozitate.
Ochii dicromatici (lat. di = doi și lat. chroma = culoare) ai pisicilor pot distinge bine culorile galben și albastru una de cealaltă. Percepția de roșu sau verde este mai puțin dezvoltată. Dar aceasta nu este o problemă pentru pisici în viața de zi cu zi.
Pentru comparație: cele aproape șase milioane de conuri de pe retina noastră sunt capabile să perceapă culorile primare, cum ar fi roșu, albastru și verde. Prin stimularea diferitelor tipuri de conuri, putem percepe și culori mixte, cum ar fi violet, portocaliu sau turcoaz.
Ochiul pisicii este specializat pe schimbările lumină-întuneric și pe reacții rapide.
Anatomia ochiului pisicii
Pentru a înțelege mai bine fiziologia ochiului de pisică, ar ajuta să aruncăm o privire mai atentă la anatomie. Deoarece este un organ foarte complex, ochiul este împărțit în trei straturi diferite:
Stratul anterior al ochiului
Sclera albă și corneea formează împreună stratul anterior al ochiului. Ambele structuri dau ochiului forma necesară. În plus, corneea curbată contribuie la puterea de refracție a ochiului. Acest lucru este extrem de important pentru vederea pisicii.
Stratul intermediar al ochiului
Stratul intermediar al ochiului se numește uveea (lat. uva = strugure). Aceasta include irisul, corpul ciliar, corpul vitros și coroida.
Ca structură producătoare de culoare, irisul este probabil cea mai cunoscută. Numeroasele sale fibre musculare contribuie și la dilatarea pupilei (acomodare). Atunci când mușchii se încordează, pupila se deschide. Când se relaxează, pupila se îngustează din nou. Astfel poate fi controlată incidența luminii în ochi.
Corpul ciliar este responsabil de susținerea cristalinului și de reglarea puterii de refracție. Tot aici se produce și umoarea apoasă. Aceasta determină presiunea intraoculară și furnizează ochiului substanțe nutritive importante. Coroida foarte bine aprovizionată cu sânge și pigmentată joacă de asemenea un rol important pentru alimentarea cu nutrienți a diferitelor structuri oculare.
Stratul posterior al ochiului
Stratul posterior al ochiului este format din retină și nervul optic. Retina, situată în spatele corpului vitros, este alcătuită dintr-un număr mare de celule senzoriale diferite. Printre acestea se numără bastonașele și conurile specializate pentru percepția culorilor și a luminozității. Dacă acestea sunt excitate de o incidență bruscă a luminii, excitația este transmisă prin intermediul nervului optic la cortexul vizual al creierului. Acolo excitația este procesată ca percepție.
Ce se întâmplă dacă pisica orbește?
Există multe boli oculare care pot duce la orbire la pisici. Una dintre acestea este glaucomul. Prin creșterea presiunii intraoculare, el afectează nervul optic pe termen lung. Leziunile sau modificările tumorale pot duce și ele la o deteriorare a vederii pisicii.
Primele semne care indică pierderea vederii la o pisică sunt cățărarea pe obiecte, pereți și poticnirea. De asemenea, dacă pisica se uită într-un singur loc, este dezorientată, nu reacționează la stimuli luminoși, și pare că se mișcă cu întârziere.
De îndată ce observi aceste semne, mergi la medicul veterinar pentru un consult cât mai curând posibil. În plus, îți recomandăm următoarele măsuri:
Securizează scările și alte obstacole (de exemplu, poți să folosești o astfel de barieră pentru scări sau anumite camere)
Pentru pisicile de exterior se recomandă folosirea unei plase de protecție și delimitarea zonei unde au voie să iasă.
Înainte de a face o mișcare bruscă sau de a te apropia de ea, vorbește-i pentru ca pisica să știe că ești aproape.
O zgardă cu datele tale de contact poate fi de folos în cazul în care pisica iese din casă și nu se mai poate întoarce.
După cum se știe, vârsta unui câine poate fi dedusă ușor: un an pentru câini este egal cu șapte ani la oameni, deși depinde și de rasa și greutatea câinelui. Atunci cum putem calcula vârsta pisicii în ani omenești? Și până la ce vârstă trăiesc pisicile? La ce vârstă o pisică este considerată bătrână?
Până la ce vârstă cresc pisicile și cât de mari se fac? Asta depinde de rasă pe de o parte, dar și de factori externi, cum ar fi nutriția. De obicei, maturizarea pisicilor are loc în șase etape distincte pe parcursul primului an de viață. Cu toate acestea, în cazul pisicilor de talie mare, precum Maine Coon, această perioadă se poate extinde. Pentru a asigura puiului tău un început perfect într-o viață sănătoasă și pentru a-i oferi suportul necesar în timpul procesului de creștere, este esențial să fii familiarizat cu etapele de dezvoltare.
Es gibt wohl kaum etwas Niedlicheres auf der Welt als Katzenbabys. Doch leider finden nicht alle Kitten ein schönes Zuhause. Wenn sich Katzen unkontrolliert paaren und vermehren, ist für ihren Nachwuchs ein Leben im Elend quasi vorprogrammiert. Indem Sie Ihre Katze kastrieren lassen, beugen Sie daher unnötigem Leid vor. Wie eine Kastration bei Katzen abläuft, was es zu beachten gilt und wie sich die Sterilisation davon unterscheidet, haben wir für Sie zusammengefasst.
