Dacă observi simptome de panleucopenie felină la pisică, e timpul să mergi la veterinar cât mai curând posibil.
Panleucopenia felină, cunoscută și sub numele de panleucopenie, parvoviroză felină, ciumă felină sau boala Carré, este o boală infecțioasă periculoasă. Agentul patogen este parvovirusul felin (FPV), care este larg răspândit în rândul pisicilor. Deoarece panleucopenia felină extrem de contagioasă este de obicei fatală dacă nu este tratată, măsurile preventive sunt extrem de importante. În acest articol vei găsi cele mai importante informații despre simptomele tipice, tratamentul și protecția pisicii împotriva acestui virus.
Factorul declanșator al panleucopeniei feline îl reprezintă parvovirusul felin (FPV). El face parte din familia Parvoviridae și apare foarte frecvent la pisici. Acest virus extrem de contagios este excretat, printre altele, prin fecale. Deoarece este foarte rezistent, poate supraviețui în mediul înconjurător mai mult de un an. Așa că respectarea unor măsuri stricte de igienă este foarte importantă pentru a preveni infecția. Din fericire, datorită numeroaselor vaccinări, numărul de infecții a scăzut puternic în ultimii ani.
În cazul în care o pisică a fost infectată cu FPV, se produce o reducere a celulelor albe din sânge (leucocite), care fac parte din sistemul imunitar al pisicii. Dacă numărul total de leucocite este redus, pisicile au imunitatea compromisă. Rezultatul poate fi apariția unor infecții bacteriene secundare și a altor boli.
Cum se pot infecta pisicile?
Panleucopenia felină este o boală foarte contagioasă. Virusurile sunt ingerate prin gură. Pisicile se pot infecta între ele prin picături. Cu toate acestea, există și o cale de transmitere indirectă, de exemplu prin contactul cu obiecte contaminate sau cu alimente infectate cu virus.
Virusurile pătrund în organism prin tractul gastrointestinal sau respirator și, de acolo, în ganglionii limfatici din jur. De aici ele migrează apoi în fluxul sanguin al pisicii. Aceasta se mai numește și viremie. Ținta parvovirusului felin sunt celulele care se divid rapid, cum ar fi celulele intestinului, ale sistemului limfatic sau ale măduvei osoase. Acestea sunt ulterior deteriorate de FPV.
Care sunt simptomele panleucopeniei feline?
Panleucopenia felină poate fi împărțită în diferite forme. Acestea diferă unele de altele – în unele cazuri foarte mult – în ceea ce privește manifestarea și prognosticul lor.
1. Forma peracută
Această variantă apare în principal la pisicile tinere care au fost infectate cu parvovirusul felin între a opta și a douăsprezecea săptămână de viață. Deoarece nu au încă un sistem imunitar format, ele mor de obicei într-un timp foarte scurt, fără semne anterioare.
2. Forma acută
Această formă, care apare și ea brusc, este însoțită de o gamă largă de simptome. Pisicile afectate pot muri ca urmare a următoarelor simptome:
Stare generală proastă, cu febră mare, care de obicei evoluează în etape
Majoritatea pisicilor adulte au un sistem imunitar puternic. Prin urmare, nu prezintă mereu simptome sau prezintă doar simptome ușoare.
4. Forma care apare în interiorul uterului (intrauterină)
Dacă fetușii sunt infectați în uterul mamei, acest lucru poate duce la moartea lor. Pe de altă parte, puii de pisică născuți vii se remarcă, de exemplu, prin malformații ale cerebelului, astfel încât pot suferi de tulburări de mișcare pentru tot restul vieții.
Care este prognoza?
Prognosticul panleucopeniei feline depinde de forma particulară a bolii. În timp ce forma subacută este de obicei ușoară la pisicile adulte, forma acută poate duce rapid la moartea pisicii afectate dacă nu este tratată. Nici măcar pisicile tinere care se îmbolnăvesc de forma peracută nu supraviețuiesc, din păcate, în majoritatea cazurilor, fără tratament.
Așa că nu ezita să contactezi veterinarul dacă observi că felina are febră, vărsături persistente sau diaree. Măsurile luate la timp sunt cruciale pentru tratamentul de succes al blănoasei.
Cum se detectează panleucopenia felină la pisici?
În general panleucopenia apare brusc la pisici, astfel încât stăpânii pot să observe rapid o deteriorare a stării generale. O vizită la medicul veterinar este absolut necesară cel târziu atunci când apare febră mare, vărsături sau diaree permanentă.
Veterinarul poate pune un diagnostic diferențial în baza discuției cu stăpânul (anamneză) și a examinării clinice generale. Pentru a confirma panleucopenia felină sunt necesare măsuri suplimentare de diagnosticare.
Prin intermediul unui test de sânge, se poate măsura numărul de celule albe din sânge (leucocite). O scădere bruscă a numărului total de leucocite este un indiciu clar al panleucopeniei la pisici. Cu toate acestea, având în vedere că și alte boli infecțioase (de exemplu, coronavirusuri sau salmonellae) pot duce la tabloul clinic al panleucopeniei feline, este necesară o detectare suplimentară a agenților patogeni. Acest lucru se face prin intermediul unei probe de fecale, care este examinată pentru parvovirusul felin cu ajutorul unui test Elisa.
Tratamentul rapid salvează multe pisici care au panleucopenie. Perfuziile sunt una dintre măsurile de tratament luate.
Cum se tratează panleucopenia?
Tratamentul panleucopeniei feline se face în principal cu ajutorul măsurilor de susținere. Acestea servesc în primul rând la stabilizarea blănoasei. Există următoarele posibilități:
Perfuzii cu electroliți, lichide și soluții cu zahăr, după caz se adaugă heparină împotriva coagulării sângelui
Medicamente împotriva grețurilor și tablete de protecție gastrică în caz de vărsături
Antibiotice împotriva infecțiilor bacteriene secundare: ele pot apărea mai frecvent deoarece sistemul imunitar al pisicii este slăbit ca urmare a reducerii numărului de celule albe din sânge.
Administrarea anticorpilor (imunoglobuline) pentru a susține sistemul imunitar
Furnizarea de nutrienți prin fluxul sanguin (nutriție parenterală) în primele câteva zile, urmată de o dietă ușoară, de exemplu, carne de pui gătită sau brânză de vaci
După caz o transfuzie de sânge
Pot să îmi protejez pisica de panleucopenia felină?
Panleucopenia provoacă simptome și evoluții severe ale bolii, în special la pisicile tinere și imunocompromise, care pot duce rapid la deces. Din acest motiv, este important să se ia măsuri preventive. Acestea includ:
Măsuri de igienă: deoarece parvovirusul felin (FPV) poate supraviețui în mediul înconjurător pentru o perioadă foarte lungă de timp, este foarte importantă dezinfectarea suprafețelor și a obiectelor, cum ar fi tăvița pentru litieră sau castronul pentru mâncare. Totuși, atunci când alegi un dezinfectant, trebuie să te asiguri că acesta are un efect virucid.
Vaccinări: există diverse vaccinuri disponibile. Prin urmare se recomandă vaccinarea de bază a tuturor pisicilor începând cu a opta săptămână de viață și până la a 15-a lună de viață. Această vaccinare trebuie repetată apoi la intervale de trei ani.
Află mai multe despre tema vaccinurilor în articolul nostru: Vaccinarea pisicilor
Franziska G., Veterinar
M-am format ca medic veterinar la Universitatea Justus-Liebig Gießen din Germania, unde am obținut experiență în diverse domenii, cum ar fi medicina pentru rozătoare și animale mici, animale mari și animale exotice, precum și farmacologie, patologie și igiena alimentației. De atunci, am lucrat ca autor veterinar, precum și la lucrarea mea de doctorat.
Scopul meu este să protejez mai bine animalele de agenții patogeni bacterieni care cauzează boli. Pe lângă cunoștințele mele veterinare, împărtășesc și experiența acumulată în calitate de îngrijitor pentru câinele meu, experiență care mă ajută să înțeleg și clarific temeri și probleme, precum și alte întrebări importante despre sănătatea animalelor.
După cum se știe, vârsta unui câine poate fi dedusă ușor: un an pentru câini este egal cu șapte ani la oameni, deși depinde și de rasa și greutatea câinelui. Atunci cum putem calcula vârsta pisicii în ani omenești? Și până la ce vârstă trăiesc pisicile? La ce vârstă o pisică este considerată bătrână?
Până la ce vârstă cresc pisicile și cât de mari se fac? Asta depinde de rasă pe de o parte, dar și de factori externi, cum ar fi nutriția. De obicei, maturizarea pisicilor are loc în șase etape distincte pe parcursul primului an de viață. Cu toate acestea, în cazul pisicilor de talie mare, precum Maine Coon, această perioadă se poate extinde. Pentru a asigura puiului tău un început perfect într-o viață sănătoasă și pentru a-i oferi suportul necesar în timpul procesului de creștere, este esențial să fii familiarizat cu etapele de dezvoltare.
Es gibt wohl kaum etwas Niedlicheres auf der Welt als Katzenbabys. Doch leider finden nicht alle Kitten ein schönes Zuhause. Wenn sich Katzen unkontrolliert paaren und vermehren, ist für ihren Nachwuchs ein Leben im Elend quasi vorprogrammiert. Indem Sie Ihre Katze kastrieren lassen, beugen Sie daher unnötigem Leid vor. Wie eine Kastration bei Katzen abläuft, was es zu beachten gilt und wie sich die Sterilisation davon unterscheidet, haben wir für Sie zusammengefasst.
